Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

2. Anchetă: Cum consideraţi că s-ar putea integra transdisciplinaritatea în şcoala românească, azi?

Reproducem mai jos o parte din răspunsurile date de elevii şi profesorii participanţi la ancheta realizată la finalul proiectului didactic transdisciplinar „Anonimul din spatele măştii”, desfăşurat în şcoala noastră în anul şcolar 2008-2009

RĂSPUNSURILE ELEVILOR:

Cum consideraţi că s-ar putea integra activităţile de tip trans … în programa şcolară?

„din păcate, acest lucru nu depinde de noi, cei mici, ci de cei mari, care, de cele mai multe ori, nu valorifică ceea ce este important cu adevărat, însă nicio speranţă nu trebuie pierdută, se poate!” (Flavia Balaş)

„foarte bine şi simplu, ar fi chiar mult mai eficiente” (Andrei Neguţ)

„prin perseverenţă şi convingerea profesorilor (dar şi a elevilor) că această integrare este posibilă” (Tulia Savulov)

„prima oară trebuie creat un cadru acestor activităţi, cadre didactice care ştiu cum să abordeze aceste lecţii şi abia mai apoi integrarea deplină în programa oficială”

(Adrian Foltean)

„greu, cel puţin la început, deoarece puţini sunt deschişi la activităţi şcolare, preferă activităţile extra-curriculare; dar ideea cu nişte cursuri opţionale este bună pentru început” (Doris Burnaz)

„ideal ar fi ca întâi să existe un curs în programa oficială care să abordeze această temă pentru a familiariza elevii cu acest gen de predare, mai apoi ar fi indicat ca toată programa şcolară să fie abordată transdisciplinar” (Ioana Hălmăgean)

E necesară şi crearea unui exemplu, apoi răspândirea ideii” (Kinga Darida)

„dat fiind contextul actual în care se află învăţământul românesc (oscilând între două măriri salariale şi trei subiecte la bac) şi criza economică mondială (e nevoie de bani pentru a testa şi introduce un sistem nou), consider că trans -ul mai are de aşteptat mult şi bine. Totuşi, ar fi interesant să matematicizăm (în limitele bunului – simţ, fireşte) poezia şi să filozofăm pe teme matematice. Într-o zi, poate, copiii-mi, sau mai realist, nepoţii-mi, vor învăţa trans. Până atunci, orice  eveniment trans va rămâne doar o oază de inovaţie inteligentă, însă mult prea inteligentă şi complexă pentru sistemul de învăţământ autohton actual” (Darian Ursoi)

„cred că s-ar putea integra sub forma unor cursuri opţionale” (Oana Mihiţ)

„extrem de complicat; sistemul actual e prea rigid, dar ar avea şanse să funcţioneze numai în anumite şcoli, cu elevi cu un anumit potenţial”  (Andreea Novanc)

„cred că dacă ar exista măcar o dată pe săptămână ore de acest gen la fiecare clasă, şcoala ar fi mult mai plăcută pentru elevi” (Cristina Zorlenţan)

„cred că primul pas a fost făcut deja: deschiderea apetitului elevilor; în şcoala noastră, elevii sunt deschişi spre astfel de activităţi şi, personal, mi-a făcut o mare plăcere să particip; acest lucru e cel mai important: elevii să dorească şi să iubească aceste întâlniri” (Simina Chiş)

„publicând acest proiect al nostru şi propunându-l ministerului” (Cristina Ognean)

„greu, pentru că necesită o pregătire profesională, care implică resurse financiare”

(Silviu Tuca)

 

RĂSPUNSURILE PROFESORILOR

Consideraţi necesară şi oportună o integrare a abordării de tip transdisciplinar în curriculum oficial? De ce?

Mirela Mureşan: Una este să vorbeşti de integrarea în curriculum oficial, alta e să vorbeşti de transformarea radicală a curriculumului oficial. Cred că singura soluţie e transformarea radicală. Restul variantelor sunt doar de compromis, ca nişte petece pe o haină ruptă. De ce e nevoie de asta? Cred că a dovedit-o întregul nostru proiect. Răspunsul e simplu: pentru că nu se mai poate altfel!

Janina Flueraş: Deoarece omul „întreg” are nevoie de dimensiunea trans, iar curriculumul oficial o neglijează complet, construind astfel oameni incompleţi.

Camelia Circa- Chirila Desigur, e o modalitate inedită atât de abordare, cât şi de cunoaştere, mult mai complexă decât abordarea disciplinară, care rămâne, aşa cum s-a mai spus, fragmentară. S-a dovedit în cadrul acestui proiect atât nevoia profesorilor, cât mai cu seamă a elevilor de a crea legături necesare unei cunoaşteri largi a fenomenului luat în discuţie.

Radu & Alina Bereteu Este absolut necesară şi oportună o abordare transdisciplinară a conţinuturilor ştiinţifice din programele şcolare, pentru că oferă elevilor imaginea aceluiaşi fenomen privit din perspectiva diferitelor discipline şi relaţionarea acestora. Elevul este pus astfel în situaţia de a gândi singur, de a-şi pune întrebări, de a face legături între aspectele discutate la o disciplină şi alta, astfel încât  elevii nu vor mai percepe fenomenul izolat, ci cumulat din perspectiva mai multor discipline

Diana Rotaru: Da. Ar fi altceva (ore mai interactive, experienţa mai multor dascăli în cadrul aceleiaşi ore, cunoaştere şi autocunoaştere prin exemple practice)

Diana Şimonca Opriţa: Categoric. Pare să rămână ca singura soluţie care să ne salveze de la uniformizarea intelectuală a elevilor într-un parcurs didactic în care materiile, chiar din aceeaşi arie curriculară, nu-şi coroborează conţinuturile pentru crearea unei viziuni logice şi fireşti asupra lumii.

Mariana Fotescu: Am o rezervă în privinţa asta. Parcă ar fi momentul şi, totuşi, încă nu.

Mariana Toader: Consider că experienţa dobândită nu e suficientă pentru a integra abordarea de tip transdisciplinar în curricullum oficial. Sunt încă multe de pus la punct, de perfecţionat.

Aurelia Portal: Evident. În unele ţări, în care învăţământul este o prioritate, s-a încercat timid o abordare de tip trans. Se evită în felul acesta învăţarea mecanică şi se asigură un mai mare grad de retenţie a cunoştinţelor. Într-o epocă în care totul se derulează rapid, elevii trebuie atraşi spre o activitate motivată, în care să fie ei actorii principali, să descopere ei înşişi lumea prezentă. Trans contribuie la dezvoltarea gândirii speculative, de care e mare nevoie în procesul de creaţie.

Cred că abordarea de tip trans ar trebui să se deruleze paralel cu cea inter-, pluri- sau monodisciplinară.Se poate ajunge la predare-învăţare de tip trans numai după ce s-a trecut prin celelalte abordări. Trans necesită acumulare de cunoştinţe serioase în toate domeniile. S-a văzut şi la cursul nostru. Nu se putea înţelege mare lucru fără cunoştinţe generale temeinice .

O predare-învăţare monodisciplinară nu duce la o înţelegere/ cunoaştere deplină sau parţială  a Realităţii, a tainelor Universului, a rolului Omului, a Destinului, a Paradoxului. Nu se pot înţelege aceste lucruri fără a face nişte conexiuni, fără a compara. Oricine ar trebui să poată dialoga cu oricine: matematicianul cu poetul, fizicianul cu medicul, biologul cu informaticianul. Ar trebui să existe un limbaj disciplinar comun. Trans reprezinta gradul elevat de integrare în curriculum.

Este un demers care îşi propune să răspundă sau să rezolve probleme semnificative ale lumii reale. Cunoştinţe şi competenţe în diverse arii disciplinare sunt mobilizate pentru faptul că pot sprijini demersul de rezolvare a problemei sau efortul de a răspunde la întrebare.

Cristina Hanţ: Discrepanţele existente între programele diferitelor discipline, desicronizarea informaţiilor, lipsa unei viziuni unitare, supraîncărcarea cu informaţii academice, caracterul predominant teoretic al orelor – sunt doar câteva dintre păcatele capitale ale curricumului actual. Este vizibil pentru fiecare profesor că, în general, elevii se cam plictisesc, că mulţi sunt depăşiţi de atâta materie. Într-o lume în care ne cam lăsăm trăiţi, rareori avem timp să ne oprim din drum şi să ne întrebăm cine suntem. De aceea, cred că este necesară o şcoală altfel, o educaţie în spiritul dialogului, în spiritul convergenţei, nu a risipirii de sine. Reconsiderarea sistemului, astfel încât la bază să stea o abordare de tip transdisciplinar ar schimba la faţă învăţământul românesc.

Mircea Hurdea: Nu neg eficienţa acestui tip de abordare, însă nu cred că în forma actuală a învaţământului românesc ar fi posibilă o astfel de lucrare.

 

Cum consideraţi că s-ar putea integra activităţile de tip trans… în curriculum oficial?

Mirela Mureşan: Deocamdată, doar prin CDŞ-uri; dar asta ridică serioase probleme de orar şi de încadrare. Sau ca activităţi independente, voluntare, de tipul Cercurilor,  a meselor rotunde, a dezbaterilor etc.

Janina Flueraş: La momentul acesta, prin două tipuri de activităţi: ca ateliere de lucru (în formă similară cu cele desfăşurate în cadrul proiectului trecut); ca opţionale (CDŞ – uri integrate)

Camelia Circa- Chirila: Prin unităţi tematice de tip transdisciplinar la nivelul fiecărui an de studiu.

Radu & Alina Bereteu Din păcate, activităţile transdisciplinare nu pot intra  deocamdată într-un curriculum oficial, datorită sistemului de învăţământ universitar din România, care este axat doar pe o pregătire punctuală – disciplinară, iar aceste activităţi considerăm  că pot fi finalizate doar prin activităţi extracurriculare.

Diana Rotaru: Prin existenţa unui curs opţional.

Diana Şimonca Opriţa: Sub forma unor opţionale comune între arii curriculare compatibile.

Liliana Negrilă: Încă nu văd această posibilitate.

Mariana Toader: În viitorul foarte apropiat numai sub formă de curs opţional.

Aurelia Portal: Înainte de a se integra activităţile de tip trans în curriculum oficial, ar trebui să fie cunoscută această alternativă a demersului didactic, să fie practicată restrâns, experimentată, popularizată, mediatizată. Activităţile de tip trans ar trebui să fie introduse treptat, începând cu învăţământul preşcolar. Descoperirea mai multor planuri ale realităţii îi face pe cei mici să fie mai motivaţi în activitate.  În general, elevii români nu sunt învăţaţi să înveţe logic, să facă conexiuni, ci mai mult mecanic, pentru că programele sunt întocmite defectuos. S-au făcut încercări de a aerisi materia, dar nu s-a intervenit la conţinut şi la forma de prezentare.Activităţile de tip trans se pot integra în curriculum, desfăşurându-se paralel cu celelalte activităţi şi nu câştigând teren absolut.

Cristina Hanţ: Din păcate, politica dictează pseudoreformele de la noi. Răspund la această întrebare în momentul în care se discută despre asumarea răspunderii Parlamentului pentru un proiect de reformă (sau două?). Tocmai se vehiculează ideea de a împăca capra lui Miclea cu varza lui Andronescu. Va fi, desigur, o altă schimbare de tip struţo-cămilă… Prin poiectul desfăşurat la ,,Moise Nicoară”, s-a dovedit că se poate schimba ceva real în abordare, dar cu profesori bine pregătiţi, dornici să facă aşa ceva. Consider că viziunea de ansamblu a curriculumului ar trebui să fie în conformitate cu ideea de transdisciplinaritate. Am forma cu adevărat personalităţi, nu enciclopedii umane. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să cresc într-o şcoală bazată pe transdisciplinaritate… Aş fi arătat altfel sufleteşte şi mental. Sunt convinsă.

* Textul integral al anchetei îl puteţi găsi în Transdisciplinaritatea şi educaţia -repere fundamentale-,  publicat în Transdisciplinaritatea-de la un experiment spre un model didactic, coord. Mirela Mureşan, Junimea, Iaşi, 2010

sus