Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului

Diana  Mei-Roşu

                                                                                      clasa a XII-a F

           Am în mână o carte[1], coordonată de către Petrişor Militaru şi Luiza Mitu, care  revelează în două sute de pagini, şi totuşi pe scurt, un mister care se adâncea tot mai profund odată cu ireversibila amprentă a trecerii timpului: domnul profesor Basarab Nicolescu; o carte  care încearcă să dezvăluie  câte ceva dintr-un univers uman ce pare a fi inepuizabil şi imposibil de cuprins în totalitatea şi permanenta lui devenire.

            Acest omagiu, adus cu ocazia celei de-a şaptezecea aniversări a lui Basarab Nicolescu,  dă senzaţia unui jurnal de oameni mari; bine structurată, cu autoportrete şi păreri ale prietenilor, cu interviuri şi caracterizări, cu studii şi gânduri, cartea degajă o căldură familială, primitoare, dar este, în acelaşi timp, o lucrare complexă  care te convige chiar prin propria-i complexitate, căci atinge punctele cele mai sensibile şi profunde ale unei impresionante personalităţi.

            Primul capitol, „Autoportret nefragmentat” deschide calea, te iniţiază şi te pregăteşte de drum, prin cea mai sigură metodă de scurtă prezentare a „subiectului”: autoportretul. Rândurile preluate dintre scrierile lui Basarab Nicolescu, „avocatul convins al reconcilierii transdisciplinare” întăresc şi conturează ideea unui început de investigaţie: „Cine sunt eu?…   Singurele care pot răspunde acestei vertiginoase întrebări sunt carţile mele”2

            Interviurile prezente în cea de-a doua parte, „Dialogul, particula şi lumea”, aduc în atenţia cititorului păreri, gânduri şi experienţe puţin cunoscute poate, poduri de acces către cel despre care Luiza Mitu scrie că „are capacitatea de a stabili legături nu numai între cele mai diverse discipline, ci mai ales între oameni”3. Este oferită aici, fiecărui cititor libertatea întregirii unui portret: modul de gândire al fizicianului, filosofului, academicianului, părintelui transdisciplinarităţii, savantului, dar, mai ales, al omului Basarab Nicolescu, fiind criteriul esenţial în încercarea de a-l descoperi, de a-l cunoaşte.

            Cartea oferă totodată şi o privire„din afară”, „În oglinda prieteniei”, reflectând astfel păreri, situaţii memorabile, gânduri ale cunoscuţilor, foştilordoctoranzi, oamenilor apropiaţi ; fiecare nou punct de vedere şi fiecare interpretare personală ajută la construcţia  unui tot, unui întreg, paradoxal, sub umbrela unor atât de diferite moduri de a vedea. Se confirmă şi aici, mai convingător cu fiecare pagină citită, o valoarea incontestabilă a unui om cu „o curiozitate naturală de a-l cunoaşte pe celălalt”3 aşa cum afirmă Luiza Mitu. Emanuela Ilie mărturiseşte, amintindu-şi prima întâlnire cu Basarab Nicolescu: „nu am resimţit nicio secundă distanţa pe care formaţia şi cultura academică absolut covârşitoare l-ar fi îndreptăţit, cu asupra de măsură, să o aşeze între domnia-sa şi mine”4 şi evidenţiază totodată un aspect remarcatcumai multe ocazii-  o minte sclipitoare, un caracter de aur-. Academicianul Solomon Marcus face chiar afirmaţia potrivit căreia „cultura românească are nevoie ca de aer de oameni ca Basarab Nicolescu5  reuşind să cuprindă în câteva cuvinte un imens amalgam de situaţii, de motive, de adevăruri. Cercetătorul de la Institutul Astronomic al Academiei Române, Magda Stavinschi, îşi începe articolul spunând: „Basarab Nicolescu: om de ştiinţă cu suflet de poet şi gândire de filosof”6 , cateva cuvinte care sintetizează remarcabil o atât de mare personalitate.

Petrişor Militaru este de părere că „Exemplul personal al lui Basarab Nicolescu ne arată că fizica şi poezia se pot intâlni”7 , reliefând încă o dată un adevăr valabil în infinitul univers al cunoaşterii. Natural şi cu un realism debordant, George Banu scrie, în perfectă cunoştinţă de cauză, că „A vorbi despre Basarab Nicolescu pretinde celui care încearcă să o facă, să se confrunte cu complexitatea!”8.

            Continuând cu cea de-a patra parte, „Niveluri de interpretare şi chipuri ale operei”, volumul aduce la îndemâna celor interesaţi studii care vizează conceptul de transdisciplinaritate şi înţelegera lui corectă. Acestea sunt semnate de:  Pompiliu Crăciunescu, radu Constantinescu, Petre Răileanu, Adriana Teodorescu, Gabriel Nedelea, Marius Cristian Ene, Ionuţ Isac, Ştefan Bolea şi alţii.

            Creaţia se întregeşte cu un ultim capitol, „Întâlniri şi fotografii”, în care au fost surprinse, de aceasta dată altfel decât prin cuvinte, momente revelatorii din viaţă, prezente prin imagini inedite, care îl încadrează pe Basarab Nicolescu între  cunoscuţi şi prieteni.

            Volumul aniversar „Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului” emană o adâncă spiritualitate, cunoaştere şi trăire, fără să piardă, însă, din vedere, acel sentiment de familiaritate, atât de necesar pentru a atrage şi convinge cititorul, sentiment transmis din gândurile profund personale ale tuturor celor care scriu despre un mare miracol al culturii române:Basarab Nicolescu.


[1] P. Militaru, L. Mitu, (coord.), Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului,Editura Aius, Craiova, 2012

2 Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului,Editura Aius, Craiova, 2012, pag. 20

3 Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului,Editura Aius, Craiova, 2012, pag. 86

4 Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului,Editura Aius, Craiova, 2012, pag. 80

5 Basarab Nicolescu: sub semnul septenarului,Editura Aius, Craiova, 2012, pag. 60

 

sus