Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

Ecologia-o disciplină interdisciplinară-proiect didactic de tip cercetare-acţiune


prof.TANIA SABĂU

  Motto: „Toate sunt legate de toate”

Barry Commoner

PRO DOMO. Principalul argument pentru interdisciplinaritate, spunea J. Moffet, este faptul că viaţa   însăşi nu este împărţită pe discipline.

            Unul dintre dezavantajele disciplinarităţii este faptul că, în general, elevii nu au o imagine unitară a vieţii, o viziune de ansamblu asupra fenomenelor şi proceselor studiate în cadrul diferitelor discipline, pe care le percep independent, fără legături între ele.

            Un învăţământ de calitate ar fi acela care ar avea ca scop formarea la elevi a unei gândiri sistemice, integrative, a unei viziuni holiste, asupra vieţii. Şcoala ar trebui să urmărească formarea unor competenţe integrate, care să permită corelarea limbajelor specifice mai multor discipline, transferul de cunoştinţe şi metode dintr-o disciplină în alta. În acest sens, interdisciplinaritatea oferă garanţia achiziţionării unui minim de cunoştinţe de bază, cu adevărat relevante, din toate domeniile cunoaşterii. Totodată, aceasta poate face ca elevii să devină  conştienţi de importanţa autoeducaţiei şi a educaţiei permanente în formarea lor ca oameni. Toate formele educaţiei (intelectuală, socio – profesională, spirituală, morală şi religioasă, sexuală, fizică, estetică etc.) necesită o abordare interdisciplinară. Gradul de pregătire al elevilor pentru viaţă este direct proporţional cu capacitatea acestora de a contextualiza şi aplica cunoştinţele în situaţii de viaţă concrete, de a rezolva problemele cotidiene, făcând apel la mai multe discipline.

Ecologia, ştiinţă interdisciplinară prin definiţie, oferă numeroase ocazii abordărilor interdisciplinare. Receptarea informaţiilor despre lumea vie, explorarea sistemelor biologice, demonstrarea principiilor naturii cer de la sine astfel de abordări integrate, care fac conţinuturile învăţării nu doar mai complexe, ci şi mult mai interesante, mai atractive pentru elevi. Organizarea structurală şi funcţională a mediului, noţiunea de sistem, principiul interacţiunii şi concepţia sintetică despre lumea vie, efectele impactului antropic asupra mediului nu pot fi explicate şi înţelese decât prin prisma interdisciplinarităţii.

În contextul celor spuse mai sus, există motive suficiente, argumente solide pentru o abordare interdisciplinară a ecologiei, în acest caz fiind vorba chiar de imposibilitatea unui alt mod de abordare decât cel interdisciplinar.

Voi prezenta în continuare un experiment didactic, menit să dovedească acest lucru.

PROIECTAREA EXPERIMENTULUI. O problemă foarte importantă a oricărei cercetări experimentale o constituie modul de organizare a investigaţiei, pornind de la identificarea temei şi formularea acesteia.

Alegerea temei este urmată de stabilirea scopului experimentului şi a ipotezei de la care se porneşte în activitatea de cercetare.

Un alt element important al cercetării experimentale este reprezentat de modul de informare şi documentare asupra nivelului cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor elevilor în momentul demarării experimentului. Este necesară efectuarea unei diagnoze pentru a se identifica nivelul de bază de la care se porneşte în cercetarea experimentală, inventarierea datelor de start, evaluarea stadiului la care s-a ajuns cu problematica acestui experiment.

Documentarea pentru realizarea acestui studiu presupune, pe de-o parte, analiza documentelor curriculare, iar pe de altă parte, pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare, este necesară consultarea unei bibliografii de specialitate – metodica predării ştiinţelor biologice, în scopul selectării celor mai eficiente strategii de predare – învăţare – evaluare.

Analiza documentelor curriculare

Unul din principalele avantaje oferite de organizarea planului de învăţământ pe arii curriculare este posibilitatea integrării demersului disciplinar într-un cadru interdisciplinar.

Analiza documentelor curriculare începe cu studiul programelor şcolare la gimnaziu pentru clasa a VIII-a şi a documentelor explicative ale acestora.

Competenţele generale

Abordarea interdisciplinară a ecologiei presupune analiza competenţelor generale atât la disciplina biologie, cât şi la disciplinele cu care aceasta stabileşte conexiuni, urmată de identificarea celor cu caracter interdisciplinar.

La disciplina biologie, competenţele generale la gimnaziu sunt următoarele (programa şcolară la biologie, clasele V – VIII, Bucureşti, 2009):

1.      Receptarea informaţiilor despre lumea vie.

2.      Explorarea sistemelor biologice.

3.      Utilizarea şi construirea de modele şi algoritmi în scopul demonstrării principiilor lumii vii.

4.      Comunicarea orală şi scrisă utilizând corect terminologia specifică biologiei.

5.      Transferarea şi integrarea cunoştinţelor şi a metodelor de lucru specifice biologiei în contexte noi.

Încă de la acest nivel se observă anumite conexiuni ale biologiei cu alte discipline, cum ar fi: geografia, fizica, chimia (prin competenţele 1 şi 2), matematica (prin competenţa 3) şi chiar limba română (prin competenţa 4). Competenţa cu numărul 5 are un pronunţat caracter interdisciplinar.

Analiza programelor şcolare ale disciplinelor din aria curriculară „Matematică şi ştiinţe” dar şi din alte arii, evidenţiază anumite competenţe generale care reflectă conexiunile interdisciplinare ale acestora cu ecologia. Astfel de competenţe interdisciplinare sunt:

  1. La geografie: transferarea unor elemente de matematică, ştiinţe şi tehnologie în studierea mediului terestru; elaborarea unor modele şi soluţii de organizare a spaţiului geografic din perspectiva dezvoltării durabile.
  2. La matematică: modelarea matematică a unor contexte problematice variate prin integrarea cunoştinţelor din diferite domenii.
  3. La fizică: protecţia propriei persoane, a celorlalţi şi a mediului înconjurător.
  4. La chimie: evaluarea consecinţelor proceselor şi acţiunilor produselor chimice asupra propriei persoane şi asupra mediului.
  5. La educaţie tehnologică: înţelegerea implicaţiilor dezvoltării tehnologice asupra individului, mediului şi societăţii.

Conţinuturile

Studiul continuă prin analiza competenţelor specifice şi a conţinuturilor din programa şcolară la biologie pentru clasa a VIII-a, în vederea stabilirii conţinuturilor care vor fi abordate interdisciplinar.  S-au ales următoarele conţinuturi:

      1. Biotopul (ecologie – geografie – fizică – chimie);

      2. Populaţia – elementul structural şi funcţional al biocenozei (ecologie – matematică);

      3. Ecosisteme naturale terestre din România (ecologie – geografie);

      4. Ecosisteme naturale acvatice din România (ecologie – geografie); 

5. Bioritmuri circadiene şi sezoniere la plante (ecologie – literatură – educaţie muzicală – educaţie estetică);

6. Bioritmuri circadiene şi sezoniere la animale (ecologie – literatură – educaţie muzicală – educaţie estetică);

7. Relaţii intraspecifice la animale; comunicarea şi viaţa socială la animale (ecologie – zoologie – etologie);

8. Circuitul materiei şi fluxul energiei în ecosistem (ecologie – chimie – fizică);

9. Deteriorarea mediului prin poluare (ecologie – chimie – fizică – tehnologii);

10. Parcuri şi rezervaţii naturale din România. Parcul Natural Lunca Mureşului.

Manualele şcolare

Există mai multe manuale alternative de biologie pentru clasa a VIII-a, care abordează în maniere diferite conţinuturile din programa şcolară:

a. Biologie, manual pentru clasa a VIII-a, autori: Aurora Mihail, Gheorghe Mohan, Editura All Educaţional, 2000.

Manualul se prezintă într-o ţinută grafică excepţională. Acesta abordează conţinuturile într-un mod clasic, complex, textul fiind însoţit de imagini explicative deosebite. Lecţiile se finalizează prin fişe de activitate iar capitolele, prin fişe de recapitulare/ evaluare.

b. Biologie, manual pentru clasa a VIII-a, autori: Violeta Copil, Ioan Dărăbăneanu, Dumitru Copilu, Editura All Educaţional, 2007.

Acest manual prezintă conţinuturile într-o viziune originală, modernă, lecţiile fiind concepute ca un joc permanent în care sunt antrenaţi elevii. Asfel, fiecare lecţie are următoarele rubrici: „Ştiu – Voi şti”, „Observă, gândeşte şi rezolvă”, „Prăjitura psihică”, „Informează-te!”,  „Antrenamentul creativităţii”, „Priveşte lumea cu ochi de ecolog”, „Manifestări pro natura”, „Reţine esenţialul” etc.

c. Biologie, manual pentru clasa a VIII-a, autori: Aglaia Ionel, Victoria Oaidă, Editura Humanitas Educaţional, 2008.

Manualul este structurat pe două tipuri de lecţii. Primul tip se adresează elevilor care au o singură oră de biologie pe săptămână (curriculum nucleu) şi cuprind informaţii minime obligatorii, iar al doilea tip, elevilor care au două ore de biologie săptămânal şi sunt evidenţiate prin cuvântul „Aprofundare”. Lecţiile sunt însoţite de rubrici ca: „Aplicaţi cunoştinţele”, „Sfatul ecologistului”, „Dacă vreţi să ştiţi mai mult” etc.

Având în vedere modurile atât de diferite de abordare a conţinuturilor la ecologie, în pregătirea şi desfăşurarea lecţiilor este necesară utilizarea tuturor celor trei manuale, în funcţie de „oferta” fiecăruia pentru lecţia respectivă, de imaginaţia şi creativitatea profesorului.

Organizarea experimentului didactic

În scopul creşterii randamentului şcolar la ecologie prin abordarea interdisciplinară, s-a organizat o activitate de cercetare experimentală la nivelul claselor a VIII-a.

Calendarul experimentului didactic 

Martie – Septembrie : documentarea teoretică şi practică pentru configurarea experimentului;

Octombrie : diagnoza asupra grupurilor vizate pentru cercetarea experimentală şi determinarea ipotezei experimentului;

Noiembrie  – Mai : desfăşurarea experimentului;

Iunie : analiza primară a datelor, completarea datelor, prelucrarea datelor;

Iulie  – August : valorificarea cercetării experimentale.

Subiectul experimentului didactic

Experimentul de cercetare didactică s-a desfăşurat cu clasele a VIII-a, la care obiectul de studiu al biologiei este ecologia.

La nivelul claselor s-a lucrat uniform (prin abordarea interdisciplinară a temelor stabilite), fără a se face diferenţierea între grupuri experimentale şi grup martor.

Scopul experimentului didactic:

Creşterea randamentului şcolar prin abordarea interdisciplinară a unor teme la ecologie.

Ipoteza de bază a  experimentului didactic (anticiparea unui răspuns posibil):

Dacă abordarea interdisciplinară a ecologiei are un rol important în creşterea calităţii învăţării şi a randamentului şcolar, atunci există temeiuri pentru a deveni o metodă activă şi eficientă de învăţare şi trebuie stimulată ca factor de dezvoltare intelectuală.

Obiectivele experimentului didactic:

O1: formara unei gândiri sistemice, integrative, a unei viziuni holistice asupra vieţii;

O2: decompartimentarea achiziţiilor învăţării în favoarea interacţiunilor şi corelaţiilor între discipline;

O3: formarea unor competenţe integrate, care să permită transferul de cunoştinţe şi metode dintr-o disciplină în alta;

O4: corelarea limbajelor specifice mai multor discipline şcolare;

O5: clarificarea unor teme, rezolvarea unor probleme făcând apel la mai multe discipline.

 

Etapele experimentului didactic

Experimentul a demarat prin aplicarea chestionarului (pre-test) cu funcţie diagnostică, pe tema interdisciplinarităţii, la clasele a VIII-a.

Pornind de la diagnoza asupra grupurilor vizate pentru experimentul didactic, cercetarea a fost ghidată de ideea verificării ipotezei, adică de a demonstra legătura dintre cunoştinţele, deprinderile şi atitudinile achiziţionate de elevi prin abordare interdisciplinară şi creşterea randamentului şcolar. Rezultatele activităţii de cercetare urmau să valideze sau nu ipoteza de lucru.

S-a trecut apoi la lămurirea elevilor asupra modului în care se vor desfăşura unele activităţi la ecologie pe parcursul anului şcolar şi s-a stabilit un program relativ al orelor în aer liber şi al activităţilor extracuriculare.

Cercetarea a continuat prin introducerea în activitatea de predare – învăţare – evaluare a unor modificări metodologice de natură să verifice ipoteza experimentului. Modificările au constat în abordările interdisciplinare propuse, cu scopul de a cunoaşte efectele acestora asupra randamentului şcolar al elevilor. În timpul desfăşurării experimentului s-a urmărit permanent nivelul de atingere al obiectivelor propuse.

La finalul activităţilor interdisciplinare derulate, s-a aplicat din nou chestionarul iniţial (posttest) în vederea verificării ipotezei experimentului.

Activitatea de cercetare s-a încheiat cu analiza, prelucrarea şi valorificarea datelor experimentului.

Proiectarea activităţilor de cercetare experimentală

Pentru ca experimentul să aibă valabilitate şi să fie cât mai obiectiv, se impune o proiectare coerentă şi operaţională, un ghid care să călăuzească demersul practic.

Activităţile au fost proiectate în cadrul lecţiilor de ecologie (conform planificării calendaristice, în care s-au marcat temele care se pretează cel mai bine la o abordare interdisciplinară).

Pentru fiecare temă vizată s-a elaborat câte un proiect de lecţie simplu, cu detalierea secvenţelor interdisciplinare, fiecare având obiective interdisciplinare corespunzătoare, alături de competenţele derivate obişnuite. Formele de realizare au fost o îmbinare de activităţi frontale, individuale şi în echipă. S-au ales resurse procedurale diverse, metode moderne, interactive, activ – participative: problematizarea, experimentul, studiul de caz, brainstorming, cubul etc (descrise în cadrul fiecărei activităţi de cercetare). Resursele materiale care au deservit obiectivele interdisciplinare propuse au fost şi ele foarte variate: opere literare (poezii), audiţii muzicale, imagini, hărţi, film documentar etc. De asemenea, s-au elaborat fişe de activitate care includ activităţi de învăţare şi evaluare diverse.

Pentru selectarea resurselor procedurale s-au consultat surse bibliografice de specialitate, de ultimă actualitate:

a. Ecologie – probleme generale şi de tehnologie didactică (B. Stugren, H. Killyen, Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1975)

b. Predarea biologiei în învăţământul gimnazial (A. Barna, I. Pop, A. Moldovan, Ed.                                                                                         Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1998)

c. Lecţia – forma de bază a organizării procesului de predare – învăţare – evaluare – la disciplina biologie (V. Lazăr, M. Nicolae, Ed. Arves, 2007)

d. Metode didactice utilizate în predarea biologiei (V. Lazăr, D. Căprărin, Ed. Arves, 2008)

e. Educaţie ecologică (P. Hac, Tipografia Trinom, Arad, 2010)

f. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin activităţi de mentorat (2008 – 2011): Predarea -învăţarea interactivă centrată pe elev; Evaluarea continuă la clasă.

Activităţile extracurriculare şi orele în aer liber au fost proiectate pe parcurs, în funcţie de diferiţi factori (calendarul ecologic, datele programării vizitelor, starea vremii etc).

DESFĂŞURAREA EXPERIMENTULUI DIDACTIC (ACTIVITĂŢI DE CERCETARE)

 

Descrierea fiecărei activităţi de cercetare realizate cuprinde: clasa la care se desfăşoară, disciplina, scopul lecţiei, competenţele derivate, obiectivele interdisciplinare, resursele procedurale (metodele utilizate), resursele materiale, forma de activitate, tipul de lecţie, activitatea profesorului şi a elevilor (etapele lecţiei, cu detalierea secvenţelor interdisciplinare), concluzii. S-au desfăşurat unsprezece activităţi: nouă activităţi de predare – învăţare – evaluare desfăşurate în cadrul orelor de la clasă şi două activităţi extracurriculare.

Exemple de activităţi desfăşurate în cadrul cercetării experimentale:

 

ACTIVITATEA 1.

Clasa: a VIII-a

Disciplina: Biologie

Tema lecţiei (subiectul): Bioritmuri circadiene şi sezoniere la plante

Scopul lecţiei: înţelegerea faptului că plantele au o activitate biologică ciclică, în continuă relaţie cu fenomenele naturale, a căror perturbare determină dereglări în fizionomia  şi fiziologia acestora

Competenţe derivate:

C1: să identifice schimbările produse de alternanţa zi – noapte în fizionomia şi activitatea plantelor (bioritmuri circadiene)

C2: să identifice variaţiile determinate de succesiunea anotimpurilor în fizionomia şi activitatea plantelor (bioritmuri sezoniere)

C3: să realizeze diferite observaţii asupra unor specii de plante sau asupra unor ecosisteme din orizontul local

Obiective interdisciplinare (ecologie – literatură, ecologie – educaţie estetică, ecologie – educaţie muzicală):

1 – elevii să conştientizeze frumuseţea naturii

2 – pe baza materialului prezentat, elevii să adopte criterii estetice şi morale în aprecierea valorilor culturale şi ale naturii

3 – elevii să fie capabili să sesizeze prezenţa elementelor naturii (studiate în orele de biologie) în literatură, pictură, muzică etc.

Resurse procedurale (metode):

observaţia, lectura, conversaţia, audiţia muzicală, “ştiu – vreau să ştiu – am învăţat”

Resurse materiale:

text literar (poezia “Sfârşit de toamnă” de V. Alecsandri); imagini (peisaje) având ca temă natura în diferite anotimpuri; audiţie muzicală (A. Vivaldi, Anotimpurile)

Forma de activitate: frontală, individuală, pe grupe

Tipul de lecţie: predare-învăţare

 

Desfăşurarea activităţii:

ETAPELE

LECŢIEI

ACTIVITATEA

PROFESORULUI

ACTIVITATEA

ELEVILOR

1. Organizarea

clasei

– pe fond muzical (A. Vivaldi – Anotimpurile), organizează împreună cu clasa grupe de câte 4 elevi se organizează în grupe de câte 4- îşi exprimă sentimentele inspirate de muzica ascultată

2. Captarea atenţiei şi reactualizarea cunoştinţelor

– împarte grupelor de elevi imagini reprezentând natura/ ecosisteme în diferite anotimpuri- pune întrebări legate de structura unui ecosistem observă imaginile şi pe baza acestora descriu fizionomia plantelor în funcţie de anotimp- răspund oral la întrebări

3. Anunţarea temei şi a competenţelor vizate

scrie titlul lecţiei pe tablă- prezintă competenţele vizate şi obiectivele interdisciplinare ecologie – literatură, educaţie muzicală, educaţie plastică pun întrebări, dau exemple referitoare la natura în literatură şi artă (fiecare grupă pregăteşte câte un exemplu)

4. Dirijarea învăţării

împarte grupelor fişe cu textul poeziei „Sfârşit de toamnă”, de V. Alecsandri şi distribuie sarcini pe grupe- prezintă ritmurile sezoniere şi circadiene la plante- explică modul de realizare a unor observaţii fenologice citesc poezia, discută- identifică în text elemente de biocenoză şi  de biotop care descriu  trecerea de la toamnă la iarnă (în funcţie de sarcinile primite pe grupe)

5. Asigurarea feed-back-ului şi evaluarea orală a cunoştinţelor

– realizează împreună cu elevii  schiţa lecţiei pe tablă, după metoda „Ştiu – Vreau să ştiu – Am învăţat” ies la tablă şi completează tabelul cu noţiunile de bazăcompletează în paralel tabelul în caiete


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

FIŞĂ DE ACTIVITATE

Bioritmuri circadiene şi sezoniere la plante

 

1. Realizează un scurt comentariu al poeziei lui V. Alecsandri, „Sfârşit de toamnă”. Fă referire atât la elementele de biotop cât şi la cele de biocenoză, astfel încât să rezulte unitatea dintre cele două. Prezintă aspectul naturii în momentul surprins de poezie.

 

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele

Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;

Cârdurile de cucoare, înşirându-se-n lung zbor,

Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.

 

Vesela verde câmpie acu-i tristă, veştezită;

Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;

Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc

Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.

 

Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,

Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri.

Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori

Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.

 

Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!

Vântul şuieră prin hornuri răspândind înfiorare.

Boii rag, caii rănchează, câinii latră la un loc,

Omul trist cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

 

2. Marele artist Michelangelo Buonarotti (1475 – 1564) – sculptor, pictor, arhitect, poet – era un foarte bun cunoscător al anatomiei umane. Cum îţi explici acest lucru? Ce legătură crezi că există între artă (mai ales sculptură) şi anatomia omului?

 

Natura în cele patru anotimpuri

Primăvară în Lunca Mureşului
Munţii Codru Moma (vara)
Toamnă la bojdeuca lui Creangă (Iaşi) Iarna – Pasul Mestecăniş (Bucovina)

ACTIVITATEA 2.

 

Clasa: a VIII-a

 

Disciplina: Biologie

 

Tema lecţiei (subiectul): Bioritmuri circadiene şi sezoniere la animale

 

Scopul lecţiei: înţelegerea faptului că animalele desfăşoară o activitate biologică ritmică, în permanentă relaţie cu fenomenele naturii, a căror perturbare determină dereglări în fizionomia, fiziologia şi comportamentul acestor vieţuitoare

 

Competenţe derivate:

C1: să identifice schimbările determinate de alternanţa zi – noapte în fizionomia şi activitatea animalelor (bioritmuri circadiene)

C2: să identifice adaptările la mediu ale animalelor (migraţii, hibernare etc.) determinate de succesiunea anotimpurilor (bioritmuri sezoniere)

C3: să realizeze anumite observaţii asupra comportamentului unui animal apropiat (în funcţie de alternanţa zi – noapte şi de succesiunea anotimpurilor).

 

Obiective interdisciplinare (ecologie – literatură, ecologie – educatie estetică, ecologie – educatie muzicală):

1 – elevii să conştientizeze frumuseţea naturii

2 – pe baza materialului prezentat, elevii să adopte criterii estetice şi morale în aprecierea valorilor culturale şi ale naturii

3 – elevii să fie capabili să sesizeze prezenţa elementelor naturii (studiate la orele de biologie) în literatură, pictură, muzică etc.

 

Resurse procedurale (metode):

lectura, observaţia, audiţia muzicală, dezbaterea, “eseul de cinci minute”

 

Resurse materiale:

text literar (poezia “Rapsodii de primăvară” de G. Topârceanu); audiţie muzicală ( Tudor Gheorghe, Rapsodii de primăvară)

 

Forma de activitate: frontală, individuală, pe grupe

 

Tipul de lectie: predare-înăţare

 

Desfăşurarea activităţii:

 

ETAPELE

LECŢIEI

 

ACTIVITATEA

PROFESORULUI

 

ACTIVITATEA

ELEVILOR

 

1. Organizarea clasei

– anunţă lucrul pe grupe – se grupează câte 4

2. Captarea atenţiei şi reactualizarea cunoştinţelor

– pune întrebări referitoare la bioritmurile plantelor- oferă spre audiţie piesa muzicală „Rapsodii de primăvară” cântată de Tudor Gheorghe – răspund la întrebări- în urma audiţiei, fiecare grupă trebuie să scrie cât mai multe cuvinte legate de natură (reţinute din textul piesei); citesc tare ceea ce au scris

3. Anunţarea temei şi a competenţelor vizate

– formulează titlul lecţiei împreună cu elevii- prezintă competenţele şi obiectivele interdisciplinare vizate -fiecare grupă dă exemple referitoare la ritmurile biologice ale animalelor (migraţii, hibernare) din texte literare şi cântece studiate

4. Dirijarea învăţării

– împarte grupelor fişe cu textul poeziei „Rapsodii de primăvară” de G. Topîrceanu, distribuie sarcini pe grupe- prezintă ritmurile biologice circadiene şi sezoniere la animale – citesc poezia pe strofe, pe grupe, discută- identifică în text comportamentele animalelor în anotimpul primăvara- prezintă unele bioritmuri ale animalelor lor preferate

5. Obţinerea performanţei

– realizează schiţa lecţiei pe tablă împreună cu elevii – îşi completează schiţa lecţiei în caiete

6. Evaluarea performanţei

– oferă din nou spre audiţie piesa „Rapsodii de primăvară”- solicită realizarea unui scurt eseu (individual) despre bioritmurile animalelor – pe fond muzical, realizează „Eseul de 5 minute”- predau eseurile

 

 

 

 

 

FIŞĂ DE ACTIVITATE

Bioritmuri circadiene şi sezoniere la animale

 

            Citeşte cu atenţie poezia „Rapsodii de primăvară” de G. Topârceanu. Identifică în text transformările plantelor şi comportamentele specifice animalelor primăvara şi realizează un „tablou” al acestui anotimp. De ce crezi că mulţi poeţi au ca sursă de inspiraţie natura?

 

 

G. Topîrceanu, „Rapsodii de primăvară”

I

Sus, prin crângul adormit,

A trecut în taină mare,

De cu noapte, risipind

Şiruri de mărgăritare

Din panere de argint,

Stol bălai

De îngeraşi

Cu alai

De toporaşi.

Primăvară, cui le dai?

Primăvară, cui le laşi?

II

Se-nalţă abur moale din grădină.

Pe jos, pornesc furnicile la drum.

Acoperişuri veştede-n lumină

Întind spre cer ogeacuri fără fum.

 

Pe lângă garduri s-a zvântat pământul

Şi ies gândacii-Domnului pe zid.

Ferestre amorţite se deschid

Să intre-n casă soarele şi vântul.

 

 

Un nor sihastru

Şi-adună-n poală

Argintul tot.

Cerul e-albastru

Ca o petală

De miozot.

III

Soare crud în liliac,

Zbor subţire de gândac,

Glasuri mici

De rândunici,

Viorele şi urzici…

 

Primăvară, din ce rai

Nevisat de pământeni,

Vii cu mândrul tău alai

Peste crânguri şi poieni?

Pogorâtă pe pământ

În mătăsuri lungi de vânt,

Laşi în urmă, pe câmpii,

Galbeni vii

De păpădii,

Bălţi albastre şi-nsorite

De omăt topit abia,

Şi pe dealuri mucezite

Arături de catifea.

 

Şi porneşti departe-n sus

După iarna ce s-a dus,

După trena-i de ninsori

Aşternută pe colini…

 

De prin balcoane

Şi coridoare

Albe tulpane

Fâlfâie-n soare.

Ies gospodinele

Iuţi ca albinele,

Părul le flutură,

Toate dau zor.

Unele mătură,

Altele scutură

Colbul din pătură

Şi din covor.

 

Un zarzăr mic, în mijlocul grădinii,

Şi-a răsfirat crenguţele ca spinii

De frică să nu-i cadă la picioare,

Din creştet, vălul subţirel de floare.

 

Că s-a trezit aşa de dimineaţă

Cu ramuri albe – şi se poate spune

Că-i pentru-ntâia oară în viaţă

Când i se-ntâmplă asemenea minune.

 

Drumuri nalte de cocori,

Călăuzii cei străini,

Îţi îndreaptă an cu an

Pasul tainic şi te mint

Spre ţinutul diafan

Al câmpiilor de-argint.

Iar acolo te opreşti

Şi doar pasul tău uşor,

În omăt strălucitor,

Lasă urme viorii

De conduri împărăteşti

Peste albele stihii…

 

Primăvară, unde eşti?

 

 

 

 

 

Concluzii:

– Deşi contrariaţi la începutul lecţiei, majoritatea elevilor sunt încântaţi să utilizeze metode şi instrumente specifice altor discipline (analiza unui text literar, observarea unor tablouri, imagini, audiţia muzicală) în cunoaşterea naturii;

– se realizează uşor captarea atenţiei şi ora se desfăşoară într-o atmosferă plăcută, relaxantă, deschisă, cu implicaţii afective;

– elevii îşi însuşesc uşor cunoştinţele noi cu privire la bioritmurile vieţuitoarelor prin intermediul conexiunilor interdisciplinare;

– abordarea interdisciplinară favorizează şi elevii cu rezultate mai slabe la învăţătură, datorită libertăţii de exprimare a ideilor, emoţiilor, sentimentelor, dezvăluind diferite aspecte ale personalităţii lor;

– conexiunile făcute cu literatura, artele facilitează depistarea stilului de învăţare al elevilor (vizual, auditiv, tactil etc.) precum şi identificarea tipului de inteligenţă al fiecăruia (emoţională, lingvistică, muzicală, naturalistă, interpersonală, intrapersonală), cu importante valenţe formative atât pentru elevi, cât şi pentru profesor (în proiectarea diferenţiată a activităţilor de predare – învăţare – evaluare);

– lecţiile deschid drumul unor colaborări între profesorii de biologie, literatură, educaţie muzicală, educaţie estetică, în vederea organizării unor acţiuni ecologice şi activităţi artistice, cu diferite ocazii oferite de calendarul evenimentelor de mediu.

 

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Studiu asupra percepţiei elevilor referitor la interdisciplinaritate

Rezultatele experimentului didactic şi discuţiile pe marginea acestora sunt prezentate detaliat, la nivelul concluziilor fiecărei activităţi de cercetare desfăşurate. Acestea reliefează numeroasele valenţe pozitive ale lecţiilor abordate interdisciplinar.

Studiul asupra percepţiei elevilor referitor la interdisciplinaritate oferă şi alte rezultate concludente ale cercetării desfăşurate.

Activitatea a început prin aplicarea unui chestionar la elevii claselor a VIII-a, cu scopul de a surprinde opinia acestora asupra interdisciplinarităţii.

Chestionarul, structurat astfel încât cunoştinţele de specialitate şi de cultură generală să fie îmbinate cu cele de argumentare şi de exprimare a părerii proprii, cuprinde un număr de 11 întrebări (adecvate nivelului de vârstă şi de pregătire al elevilor), referitoare la problematica interdisciplinarătăţii.

Chestionarul a fost aplicat atât în semestrul I, în prima oră a experimentului didactic, în calitate de pretest, cât şi în semestrul al II-lea, în   ultima  oră a experimentului, în calitate de posttest.

Li se cere elevilor să răspundă cu atenţie şi sinceritate la toate întrebările, la cele tip grilă putând alege mai multe variante. Li se atrage atenţia că nu trebuie să semneze chestionarul şi – foarte important – li se explică scopul chestionarului, acela de a îmbunătăţi activitatea de predare – învăţare la biologie; astfel ei ştiu că răspunsurile lor contează.

Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor s-a făcut atât la începutul activităţii de cercetare (pretest) cât şi la sfârşitul acesteia (posttest) şi este redată în scris, sub formă de comentarii (discuţii).

CHESTIONAR

(privind percepţia elevilor claselor a VIII-a referitor la interdisciplinaritate)

 

Dragi elevi, vă rugăm să răspundeţi cu atenţie şi sinceritate la toate întrebările următoare.

Chestionarul serveşte unei cercetări  care are scopul de a creşte randamentul şcolar prin abordarea interdisciplinară a unor teme la ecologie.

Vă mulţumim! (Chestionarul nu se semnează.)

1. Consideri că disciplinele studiate la şcoală au legătură unele cu altele sau nu există nicio legătură între ele?

 Nu există nicio legătură între ele.

 Există unele legături între ele.

 Sunt puternic legate între ele.

 

2. În timp ce ţi se predă o materie, faci legături între aceasta şi alte materii pe care le ai în orar?

Niciodată.                 Rar.               Ocazional.                Frecvent.                Întotdeauna.

 

3. Ce înseamnă pentru tine: „O disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine înţeleasă”?

………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

4. Prezintă pe scurt o legătură care există între biologie şi oricare altă disciplină.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

5. Enumeră, pe o scară de la 1 la 5, materiile care crezi că au legătură cu biologia, în ordinea descrescătoare a importanţei acestor legături.

1.                      2.                              3.                              4.                              5. 

 

6. Consideri că sunt legate între ele următoarele discipline:

a. Limba română şi matematica                      d. Istoria şi geografia

b. Biologia şi geografia                                       e. Religia şi informatica

c. Biologia, fizica şi chimia                                 f. Biologia şi educaţia fizică.

 

7. Care din următoarele teme ar putea fi studiate la mai multe discipline:

a. Teorema lui Pitagora                                        d. Viaţa în mări şi oceane

b. Fotosinteza                                                          e. Colectarea şi reciclarea deşeurilor

c. Ecosistemele de pădure                                    f. Metafora.

 

8. Poluarea, încălzirea globală, efectul de seră sunt probleme care ar trebui să fie dezbătute la ora/ orele de:

a. Geografie                                                          d. Fizică

b. Ecologie                                                            e. Chimie

c. Limba engleză                                                  f. Istorie

 

9. În viitorul apropiat se doreşte studierea unor materii ca: biologie, fizică, chimie într-o singură disciplină, intitulată „Ştiinţe”. Eşti de-acord cu această propunere?

Da, foarte tare.            Da, sunt de-acord.             Nu ştiu.             Nu, nu sunt de-acord.             Nu sunt deloc de-acord.

 

10. Crezi că ar fi mai util şi mai interesant ca unele ore să fie ţinute în echipe de 2- 3 profesori decât de către un singur profesor?

Deloc.             Nu.            Nu ştiu.            Da.             Da, mult mai util şi mai interesant.

 

11. Ce ai dori să se schimbe la modul în care se desfăşoară în prezent orele de biologie?

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

 

Prelucrarea şi interpretarea rezultatelor  la începutul activităţii de cercetare

La întrebarea: „Consideri că disciplinele studiate la şcoală au legătură unele cu altele sau nu există  nicio legătură între ele?” cei mai mulţi elevi au răspuns: „Există unele legături între ele”. Reiese faptul că ei cunosc astfel de legături fie prin intermediul conexiunilor interdisciplinare minime făcute la diferite ore, fie pur şi simplu le intuiesc, în mod natural.

Întrebaţi dacă fac conexiuni între informaţii aflate la diferite materii, au evitat răspunsurile extreme: „Niciodată” sau „Întotdeauna”, majoritatea răspunzând „Ocazional”.

Mai mult de 50% dintre elevi nu au înţeles sau nu au ştiut să redea ce înseamnă pentru ei „O disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine înţeleasă”.

Puşi să prezinte o legătură între biologie şi altă materie, au dat răspunsuri ca:

„Biologia are legătură cu chimia – oxigenul şi dioxidul de carbon la respiraţie”; Biologia are legătură cu matematica uneori, de exemplu când calculăm câţi litri de sânge avem”; sau: „Biologia a avut legătură cu fizica, când am învăţat cum se formează imaginea pe retină”. Reiese faptul că elevii fac unele conexiuni, lucru care încurajează cercetarea experimentală.

Atunci când au fost puşi în situaţia de a ordona materiile care au anumite legături cu biologia, pe o scară de la 1 la 5, majoritatea elevilor au pus pe locul 1 şi 2 geografia şi chimia, deci acele discipline care stabilesc conexiuni mai evidente.

La întrebarea 6 („Consideri că sunt legate între ele următoarele discipline…”), aproape toţi elevii au ales punctele b (biologia şi geografia) şi c (biologia, fizica şi chimia).

La întrebarea 7: „Care din următoarele teme ar putea fi studiate la mai multe discipline?”, alegerea s-a făcut între punctul c – ecosistemele de pădure şi punctul e – colectarea şi reciclarea deşeurilor.

Majoritatea consideră că poluarea, încălzirea globală, efectul de seră sunt probleme care ar trebui să fie dezbătute la orele de ecologie şi geografie (întrebarea 8).

Răspunsurile la întrebările 9 şi 10, unde li se cere părerea despre predarea în echipe de profesori, respectiv acordul sau dezacordul în legătură cu disciplina „Ştiinţe”, răspunsurile au fost dintre cele mai variate, elevii alegând între toate variantele posibile.

La ultima întrebare: „Ce ai dori să se schimbe la modul în care se desfăşoară în prezent orele de biologie?” foarte mulţi au răspuns că ar dori să nu mai fie atât de mulţi termeni de memorat („cuvinte grele”) şi că le-ar plăcea să se desfăşoare mai multe ore în aer liber. Se observă încă o dată faptul că aspectul formal al învăţării este dominat în continuare de cel informal.

Prelucarea şi interpretarea rezultatelor la sfârşitul activităţii de cercetare

Chestionarul a fost aplicat din nou la clasele a VIII-a, în urma finalizării activităţilor interdisciplinare. Cu toate că elevii au remarcat aplicarea chestionarului în calitate de pretest şi posttest, s-au implicat în rezolvarea sarcinilor primite.

Analizând şi sintetizând răspunsurile elevilor la întrebările din chestionar, rezultă faptul că abordările interdisciplinare făcute au avut un efect pozitiv asupra învăţării. Numărul de conexiuni interdisciplinare realizate este de această dată mai mare, răspunsurile sunt mai corecte iar acolo unde a trebuit să formuleze singuri răspunsuri, elevii au fost mult mai siguri pe ei. Abordarea interdisciplinară li se pare acum o realitate posibilă, chiar evidentă.

CONCLUZII. Atât datele rezultate din monitorizarea permanentă a elevilor, din analiza feed-backului pe tot parcursul activităţii, cât şi rezultatele chestionarului, confirmă ipoteza de la care s-a pornit în cercetarea experimentală: abordarea interdisciplinară a ecologiei are un rol important în creşterea calităţii învăţării şi a randamentului şcolar, deci există temeiuri pentru a deveni o metodă activă, eficientă de învăţare şi trebuie stimulată ca factor de dezvoltare intelectuală.

Din analiza concluziilor fiecărei activităţi interdisciplinare desfăşurate, pe de o parte şi prin compararea rezultatelor chestionarului (pre-test şi post-test) pe de altă parte, reiese faptul că s-a ajuns la un grad mulţumitor de atingere a obiectivelor experimentului didactic. Fiind vorba de obiective interdisciplinare, cu un înalt grad de generalitate şi complexitate, realizarea unui nivel minim de atingere a acestora constituie o dovadă a reuşitei experimentului didactic.

De asemenea, cercetarea experimentală şi-a atins scopul propus şi anume creşterea randamentului şcolar prin abordarea interdisciplinară a unor teme la ecologie. Şi poate chiar mai mult decât atât… Formarea unei atitudini ecologice, a unor comportamente dezirabile faţă de natură, conştientizarea rolului şi locului omului în „marele ecosisem” au fost câştiguri la fel de importante.

sus