Iluministul reprezentant al Școlii Ardelene, MOISE NICOARÄ‚ a fost un descentent al familiei românului Ștefan Nicoară, pe care împăratul Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, Ferdinand al II-lea (1619-1637), îl înnobilase în anul 1627 "pentru fapte de arme".În acea vreme, o diplomă de înnobilare eliberată chiar din dispozitie împărătească era un document extrem de important, ale cărui urmări benefice se răsfrângeau și asupra urmașilor celui căruia i-a fost dat respectivul înscris imperial.

Familia Nicoreștilor își avea averea imobiliară în localitatea Jula (actualmente Gyula, Ungaria), care în secolul al XVIII-lea aparținea religios de Episcopia Ortodoxă Româno-Sârbească a Aradului.

Părinții lui Moise, Nicolae si Maria, i-au acordat fiului lor, născut în data de 26 noiembrie 1784, o educatie școlară potrivită rangului lor nobiliar.După ce a urmat clasele elementare la Școala Maghiară din Jula-pentru a învăța limba maghiară, a urmat cursurile gimnaziale la Gimnaziul din Oradea, unde predarea se făcea în limba germană.Ultima clasă liceală a efectuat-o la Liceul de Stat din Arad, cu limba de predare germana, școală care i-a eliberat certificatul de absolvire, document care permitea ca posesorul acestuia să urmeze studii de nivel universitar.

În intrevalul dintre anii 1802-1808 a studiat literele și dreptul la Bratislava si Viena, fiind dublu licențiat.

Călătorește în 1812 în Å¢ara Românească unde, la București a fost încadrat profesor de latină și germană la Academia Domnească "Sfântul Sava".

Împreună cu Dimitrie Å¢ichindeal si Samuil Vulcan, Moise Nicoară a fost fondatorul Preparandiei românești din Arad (1812), prima școală pregătitoare de învățători pentru școlile românești din Banat și Crișana.

In 1816, împreună cu Ioan Mihuț și Ioan Popovici a mers la Viena pentru a solicita împăratului numirea unui episcop român la Arad, însă împăratul Francisc I a notificat acest lucru de abia în anul 1829, numindu-l episcop al Aradului pe candidatul propus în urmă cu 13 ani de către Moise Nicoară.

S-a stabilit definitiv la București în adoua parte a anului 1825, intenționând să își continue activitatea de profesor.Dar, fiind cunoscător a mai mult de zece limbi străine (inclusiv al limbii turce), domnitorul Å¢ării Românești, Ioan Caragea, l-a cooptat în departamentul de politică externă a principatului.

A fost trimis în mai multe misiuni diplomatice la Constantinopol și la Sanct Petersburg.Cu o pregătire universitara de tip apusean, Moise Nicoară a fost cel dintâi diplomat român modern care nu s-a înveșmântat în straie specific orientale.

La Constantinopol a purtat o intensă activitate diplomaitcă, având strânse relații cu diplomații marilor puteri europene acreditați la Înalta Poartă Otomană.

Serviciile sale ca diplomat au fost atât de benefice pentru domnitorii de la București încât a fost menținut în acel post până în toamna anului 1849, când deja împlinise 65 de ani.

S-a remarcat și ca om de înaltă cultură, elaborând scrieri istorice, filologice, geografice, medicale, agronomice, matematice, traduceri din autori clasici ș.a.m.d.Ca poet, a fost autor al celor dintâi fabule din literatura română.

Opera sa, rămasă până în prezent în manuscris, însumează 539 foi (acte personale), 406 foi(scrise pe ambele fețe), diferite traduceri, 446 foi cu scrieri istorice, 246 foi cu o serie de memorii, 271 foi cu lucrări de gramatică, 261 foi cu creații poetice, 377 foi cu scrieri enciclopedice, si în fine, 108 foi cu scrieri didactice.

Toate acestea sunt cuprinse în opt dosare care compun fondul Opera Moise Nicoară al Secției Manuscrise de la Biblioteca Academiei Române din București.

A încetat din viață în capitala Principatelor Unite Române, la data de 1 octombrie 1861, fiind înmormântat în cimitirul adiacent bisericii Mavrogheni.