Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

O formă de cunoaştere, o formă de viaţă

Marin-Corciu Daniela

Aș dori să vă solicit un exercițiu de imaginație, de care sunt sigură că nu veți fi dezamăgiți. Aș vrea cu toții să vizualizăm în mintea noastră o panglică de catifea, a căror capete sunt unite, astfel formând un cerc. Până aici, sunt convinsă că ați ajuns deja din moment ce ați mai întâlnit acest scenariu în alte situații. Dar am să vă rog să măriți suprafața panglicii, cât considerați voi de cuviință, astfel încât să acopere întreg Pământul, deoarece doresc să numim această bandă drumul unui om prin univers, prin viață, prin lume. Bineînțeles, un drum nu poate fi încununat cu semnificație decât prin pașii unui om pe care acesta îi poartă în timp ce crește, se dezvoltă, se maturizează, în tot acest timp învățând, despre el, cât și despre ceilalți.
Așadar, aș vrea să plasez doi inși, cu puțină sfidare a gravității din păcate, fiecare pe o latură a panglicii noastre. Unul în afara cercului format de unirea celor două capete, iar celălalt în interiorul lui. Amândoi mergând agale, în propriile lor lumi, separate complet, amândoi aflându-se sub iluzia că doar ei circulă pe acest pământ. Fiecare, pierdut în universul lui, se amăgește că el este singurul ce contează în viața lui. De fapt și de drept, amândoi s-au plimbat în cercuri de atâtea ori, încât au și uitat scopul lor în această lume, care este sensul existenței lor, și mai presus de atât, de ce trebuie să-și continue acest drum al lor, din moment ce nimic nu se întâmplă. Adevărat, mergând în cercuri toată viața ta, fără niciun pic de companie poate deveni obositor, și, mai mult decât atât poate deveni singuratic. Drumul auto-cunoașterii, în mod ironic, nu se poate realiza de unul singur.
De aceea, printr-o forță măreață, pe care nu o vom numi pentru simplul fapt că nu mai aparține de noi, acele două capete se despart din nou, și la fel de repede se și întorc una lângă cealaltă. Dar ceva este diferit. Ceva s-a schimbat. Oare ce? Niciunul dintre cei doi nu o știe încă, dar nici nu pot ignora sentimentul schimbării ce le curge în sânge. Nerăbdători, și cu o oarecare teamă, ei își continuă drumul lor, în speranța unei schimbări. Cu ochii-n podea, cu mintea îngândurată, cu un suflet greu și abătut de atătea întrebări, fiecare aude ceva nemaiîntâlnit în călătoriile lor până în momentul de față: pașii ceilulalt. Privirile lor se întrepătrund pentru prima dată cu atâta stupoare, cu atâta frică, cu atâta admirație, încăt este impusă o liniște între cei doi, una ce e complet diferită de liniștile în care cei doi au umblat solitari până atunci. Cu o flacără permanent aprinsă în ochi, cu o minte eliberată de orice griji, iar cu un suflet liniștit că și-a găsit răspunsurile.
Neștiind cum să abordeze o asemenea întălnire, el i-o ia înainte: ”Salutare ție. Cum o duci?” Ea, pierdută în detaliile vieții, speriată de această schimbare ce s-a manifestat sub forma apariției lui în lumea ei, dar în același timp încântată de prezența unei companii, în sfărșit, după atâta timp de căutări, îi răspunde: ”Bine. Dar tu?” ”Grozav de bine și eu.” În acest moment, fie că ei o conștientizează, fie că nu, destinele lor s-au unit; s-au cunoscut, și în infinitul existențial se leagă unul de celălalt. ”Nu m-aș mira dacă nu mi-ai înțelege întrebarea, dar ce faci aici, de fapt și de drept?” ”Știi tu, cutreier și eu pe aici, pierdută într-o lume a necunoscutului. Deși, curios să te întâlnesc pe tine aici, am să recunosc.” ”Într-adevăr, curios. Acum, deși călătoriile noastre ar putea să difere, fie din cauza unei teorii aleatorii, sau datorită unei intervenții divine, am ajuns în a umbla același drum. Întrebarea mea este, aș putea să te însoțesc în călătoria ta, iar tu, în a mea?” ”Ei bine, amândoi părem a prefera ce companie. Nu văd de ce nu.”
Despre aceasta vorbește banda lui Mobius! Cel puțin din punctul meu de vedere, această formă fascinantă vorbește despre transformare, despre evoluție, despre cunoaștere. La un nivel personal, banda lui Mobius reprezintă o serviabilitate de mișcare în cadrul ciclurilor ce se schimbă în mod constant în procesul nostru existențial, astfel transformând provocările pe care le întâșnim de-a lungul vieții în soluții folositoare, pline de învățătură. Forma benzii lui Mobius simbolizează eterna schimbare înlăuntrul liniștii și a ceea ce la nivel global poate fi interpretat ca și nemișcare.
Este imposibil de crezut, în evoluția omenirii din secolul XXI, că mai există oameni ce consideră că doar ei există pe această lume. Ne aflăm într-o permanentă comunicare cu tot ceea ce ne înconjuară. Nu se poate să ne izolăm de ceea ce, într-un final, este exact același lucru ca și noi. Printr-o asociere cu ceilalți, respectiv cu celelalte lucruri ce fac parte din viața ta, ajungi la o cunoaștere de sine. O explorare a ceea ce existența poate însemna pentru om nu se poate obține decăt prin trăirea a tuturor experiențelor cu o dorință de a absorbi învățătăturile pe care acestea ni le oferă.
Luând exemplul de mai sus, cei doi pornesc într-o nouă călătorie, chiar dacă drumul rămâne același, deoarece ei îl pășesc acum împreună. Sigur, va fi de două ori mai greu, mai provocator, în ideea că acum suprafața pe care ei o acoperă s-a dublat, în comparație cu ceea ce au fost ei obișnuiți până în momentul întâlnirii lor. Desigur, întrebările fără răspuns pe care cei doi le aveau la nivel individual, vor rămâne nerăspunse, deoarece nu putem ști tot despre ce această minunată lume poate oferi. Nici nu trebuie să știm. Trebuie doar să acceptăm acest fapt. Deoarece, până și noi am recunoscut deja, cu cât descoperim cât mai multe, cu atât aflăm cât de multe mai avem de aflat. Dar dorința aceasta de cunoaștere, și plăcerea de a împărtăși cu cineva aceste înterbări, respectiv contemplări, atât cât și lecțiile învățate, sunt ceea ce fac această călătorie minunată. Gustul cunoașterii, acea înțepătură aromată de pe cerul gurii, de care ai putea scăpa, doar dacă ai putea să te oprești din delectat. Dar nu poți. Adervărul este că niciunul din noi nu va putea să vadă ceea ce se întinde dincolo de orizont, deoarece acesta se schimbă în mod constant, permanent. Dar ceea ce fiecare a descoperit pe cont propriu poate fi diferit, și mai mult ca sigur este deja, de ceea ce altcineva a aflat pe drumul său. Acum, tocmai acești pași, pașii ei imprimându-se în sol, alături de ai lui, sunt exact ceea ce vor face călătoria mult mai plăcută, fiecare acrodându-i darul cunoașterii celuilalt.
Banda lui Mobius este o expresie a non-dualității. Ea descoperă unitatea tuturor polarităților, creând astfel o stare de identitate, aducând împreună întregul cât și partea, masculinul și femininul, expansiunea și contracția, spiritul și materia. Totul este unul singur, iar nimic nu poate fi separat de nimic altceva. Toți și toate sunt întrepătrunse, și vor rămâne astfel întotdeauna. Banda lui Mobius rămâne un simbol semnificativ, din punct de vedere spiritual, al echilibrului si al unității.
Astfel, ceea ce aș aprecia enorm, dacă m-ați putea ajuta, este să vă imaginați, la sfărșitul contemplării noastre, tot ceea ce am discutat mai sus la nivel global. Am dat exemplul a doar două persoane pentru a putea fi mai ușor de imaginat o asemenea relaționare între suflete. Dar, din punct de vedere energetic, spiritele noastre comunică cu toți din jurul nostru. Ceea ce se aplică între două suflete, se aplică la toate celelalte la fel de mult și de adevărat, fie că suntem conștienți sau nu de asta. Imaginați-vă banda lui Mobius ca un fir ce trece prin absolut fiecare suflet de pe acest pământ, aducându-ne împreună, într-un tot unitar, si veți vedea, într-un final că… Toate se leagă!

sus