Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

Pagini de jurnal


 „Prin această experienţă, am reuşit să văd lumea cu alţi ochi.”

(Eluna Daniela, clasa a X-a F)

  Câţiva elevi de liceu din clasa a X-a F şi a XI-a A ne-au însoţit pe parcursul proiectului pluri-, inter- şi transdisciplinardesfăşurat la gimnaziu, în calitate de asistenţi. Ei ne-au ajutat să organizăm fiecare întâlnire, să prezentăm şi chiar să construim anumite materiale, să imortalizăm în fotografii şi filme întreaga “călătorie”, să aranjăm estetic şi să servim produsele culinare specifice fiecărei ţări şi chiar i-au ajutat pe colegii lor mai mici în cadrul atelierelor. Astfel că, participând activ în cadrul acestui proiect, au luat şi ei parte la un  atelier de scriere final, în cadrul căruia au realizat un jurnal de călătorie, care mărturiseşte cu sinceritate, printre metaforele pline de sensibilitate adolescentină, ce a însemnat implicarea lor într-un astfel de proiect, destinat colegilor lor de gimnaziu. Spicuim câteva confesiuni…                                                                                                                              

  C.C.C.  

  Aşadar, dragă jurnalule, Ne pregătim pentru o excursie imaginară prin mai multe state europene, însă de unde altundeva să pornim dacă nu de pe meleagurile natale. Ţara în care vom călători astăzi este România. Totul e nou, iar abordarea interdisciplinară – ceva inedit. Nu ştim la ce să ne aşteptăm, nu ştim unde vom ajunge şi cu cine vom face cunoştinţă, însă ne aventurăm alături de domnii şi doamnele nostre profesoare pe câte un tărâm mai cunoscut sau mai puţin cunoscut pentru a-i desluşi tainele. Începem printr-o exemplificare a geniului compozitorului George Enescu. Rapsodia română ne va răsuna în minte pe tot parcursul prezentării, ceea ce este un lucru extraordinar, având în vedere armonia acestei creaţii. Cât ai clipi, ajungem pe un câmp de luptă la începutul secolului al II-lea. Cu un mic ajutor realizăm că suntem în mijlocul bătăliei din anul 101-102, când romanii încercau să cucerească Dacia. Înfricoşaţi, trecem de această scenă şi ajungem într-un peisaj fericit, oraşul Alba-Iulia. Aici suntem martori ai intrării în cetate a lui Mihai Viteazul, care este voievod la 1600 peste Ţara Românească, Țara Ardealului și cea a Moldovei. Desigur, nu am uitat de restul momentelor marcante ale istoriei naţionale, însă acestea sunt cele care ne-au fascinat. Cea de-a doua prezentare a fost cea geografică. Am trecut printre munţi pentru a analiza modul lor de formare, am gustat apa din lacul Ursu pentru a nu mai uita că acesta este un lac sărat, am descris flora şi fauna din Rezervaţia Naturală “Delta Dunării” şi, la un moment dat, ne-am trezit într-o fabrică. Astfel, am aflat că la Mioveni industria este reprezentată de construcţia maşinilor marca autohtonă “Dacia”. Printr-un hocus-pocus (sau poate doar o schimbare a prezentării), am ajuns în Moldova. Acolo, mănăstirile sunt adevărate monumente istorice, datând de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Ne-a uimit încă o dată culoarea albastrului-de-Voroneţ, a cărei formulă chimică poate vom reuşi să o descoperim noi atunci, când vom deveni mari oameni de ştiinţă. Şi acum au început atelierele. Deoarece noi eram ajutoarele de nădejde ale doamnei profesoare Potocean, ne-am lăsat absorbiţi în cifre. Am dat mâna cu Traian Lalescu şi Gheorghe Ţiţeica. Am râs şi noi alături de elevii celebrului Grigore Moisil, am desluşit misterele unor probleme de logică şi am analizat câteva iluzii optice. Pentru a putea ieşi din universul călătoriei imaginare, fiecare a fost pus la încercare. A trebuit să rezolvăm un labirint fermecat, căci aceasta era o probă a iscusinţei prezentată şi în basmele populare tradiţionale româneşti. După ce am gustat mămăliguţa, sarmalele şi zacusca, am hotărât sa mergem acasă şi să încercăm să învăţăm cât mai multe despre ţara noastră care a fost prezentată atât de interesant încât ne-a stârnit şi mai tare curiozitatea şi setea de cunoaştere.

Bogdan Danciu, Sabrina Ghip, Dan Motoc, Andreea-Adriana Neamţu, Aelius Pop,   (clasa a XI-a A)

  M-am trezit într-o dimineaţă şi, ce să vezi?! Deşteptătorul arată ora 7, însă am intrat in panică. Ceasul de mână indica ora 9. Aşa a început călătoria mea pe alte tărâmuri- mai precis, în Anglia. Somnoroasă, am îmbrăcat în fugă un outfit semnat Burberry şi am sărit în Rolls-Royce-ul din faţa casei. Prima oră: profesoara cea nouă de istorie. Era însăşi regina care s-a hotărât să ne prezinte trecutul zbuciumat al Angliei. Astfel ne-a făcut cunoscute diferitele dinastii şi reprezentanţii de seamă ai acestora. A doua oră: geografie. Aici am început să pierd firul roşu al desfăşurării evenimentelor. M-am trezit ba pe un munte, ba pe ţărm, în sud, est, nord, vest. Oare de ce toate acestea? Aha, astfel am descoperit clima, relieful, fauna şi flora Marii Britanii. În concluzie, plouă mult! Ora a treia: schimbare de plan. Credeam că vom intra printr-o oglindă, că vom mânca prăjitura fermecată,vom alerga alături de un iepuraş cu un ceas de buzunar şi ne vom bate cu pachetul de cărţi. Asta e, m-am înşelat! (Nu am întâlnit-o pe Alice.) Însă cine credeţi că m-a purtat pe umerii săi pe meleaguri străine? Gulliver! Astfel, am dat mâna cu liliputanii şi am cunoscut felurite creaturi fantastice prezente în literatura britanică. Ora a patra: nicio mişcare în jurul meu, niciun decor. Ce va fi aici, oare? Muzica era însă misterul. Se ivea de nicăieri şi mă cuprindea în mrejele sale atent croite. Cel mai mult m-a impresionat melodia “Green leaves”, interpretată la vioară. Ora a cincea: conflicte, comploturi, dezbinare. Acum înţeleg! Biserica anglicană s-a despărţit de papalitate în timpul regelui Henry VIII, deoarece acesta dorea să divorţeze şi să se recăsătorească. Până în vremea noastră, regalitatea stă în fruntea bisericii acestei monarhii constituţionale. În sfârşit, matematica! Ora a şasea, favorita mea! Timpul trece fără a mai fi contorizat. Am ajuns înapoi în secolul al XVII-lea. Într-o încăpere ticsită cu cărţi, un domn cu părul alb, lung şi unflat mi-a întins o carte. Titlul era “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”. Dar cine să fi fost acel domn? Indiciul care i-a dezvăluit identitatea a fost un măr. Era chiar Sir Isaac Newton, iar mărul a fost felul prin care acesta a descoperit gravitaţia. Am mai aflat tot la această oră cam care e echivalentul în metri al inchilor şi al milelor şi în kilograme al livrei (poundului). De Fahrenheit cred că aţi auzit cu toţii. Şi uite că e deja ora 16:30, iar eu am fost invitată la ceai în secolul al XIX-lea. Sper să ajung la timp în casa surorilor Bronte. Cu siguranţă vor avea o aventură interesantă de povestit la celebrul 5 o’clock tea. Trebuie să fug.

Adriana Neamţu, (clasa a XI-a A)

  Astăzi m-am trezit la ora 7.45. După ce am luat micul dejun, m-am pregătit pentru a pleca la școală deși părea un pic ciudat, fiind sâmbătă. La ora 8.15 am plecat de acasă, îndreptându-mă în pași rapizi spre școală. Pe la ora 8.30 am ajuns  în fața porții Colegiului  Național “Moise Nicoară”, atât de mare și impunătoare. Deschizând poarta, am intrat în școală, unde o liniște desăvârșită domnea peste tot. Obișnuit fiind cu sunetul sutelor de elevi, care se plimbă pe holuri în timpul săptămânii, școala mi se părea acum adormită. Urcând scările principale, am ajuns la etaj unde am zărit câțiva elevi micuți de clasa a- V-a , entuziasmați și fericiți că au venit să participe la proiect. Am luat-o la stânga și m-am îndreptat spre sala 72, unde urma să înceapă proiectul în jumătate de oră. Intrând în sală, am văzut o mulțime de elevi mai mari și profesori care se agitau să pregatească sala pentru proiect. După ce am salutat pe toată lumea, am mers spre doamna profesoară Octavia Potocean, ca s-o ajut să pregătească atelierul și prezentarea rezervată matematicii. Acest proiect, care începuse cu două săptămâni în urmă, presupunea o plimbare imagnară prin diferite țări ale Europei, pentru a le prezenta elevilor mai mici din clasa a -V-a și a- VI-a diversitatea culturilor în ceea ce privește geografia, istoria, matematica, religia, muzica și nu numai. Proiectul a început la ora 9.10 cu prezentarea domnului profesor Nicoale Danciu despre istoria Franței, o istorie atât de bogată și frumoasă. Prezentarea presărată cu mici glumițe ale domnului profersor i-a încântat pe micuții care păreau atât de dornici să afle cât mai multe lucruri. După aceasta, a urmat prezentarea domnilor profesori Radu şi Alina Bereteu despre  geografia Franței, una dintre cele mai frumoase țări de pe planetă. În timpul acestei prezentări, mă gândeam că urma prezentarea mea și a doamnei profesoare Potocean  și trebuie să recunosc că mici emoții au început să apară . Doream din tot sufletul ca micilor elevi să le placă prezentarea despre matematica din Franța, care a oferit lumii o mulțime de matematicieni excepționali. În cele din urmă, s-a dovedit a fi  o prezentare reușită, spre bucuria mea si a doamnei profesoare. A urmat prezentarea doamnei profesoare Viorica Șandor despre arhitectura bisericilor din Franța, aceasta punând capăt primei etape a proiectului din ziua aceea. Au urmat apoi atelierele, unde elevii treceau pe rând pe la diferite mese să se joace și nu în ultimul rând să învețe ceva în plus. La atelierul rezervat matematicii, elevii au venit să se distreze cu probleme, jocuri, glume matematice, labirinturi și puzzle-uri. După aproximativ o oră, s-a terminat și această secțiune a proiectului, urmând să vină mâncarea, -franţuzească, desigur- lucru pe care probabil elevii îl așteptau cu nerăbdare, că până la urmă, nu poți să înveți pe stomacul gol. Pot să spun că a fost un proiect minunat, care ne-a dat nu numai nouă, elevilor mai mari, posibilitatea să învățăm pe cei mai mici, dar și profesorilor ocazia de a învăţa, poate, de la generația mai tânără.

                Bogdan Danciu (clasa a XI-a A)

  Trezindu-mă speriat dintr-un vis, mi-am ridicat privirea şi ce să vezi? Eram în mijlocul unui ocean imens, stăteam pe o barcă care plutea în derivă, era aproape dimineaţă, soarele răsărea, parcă străpungea întunericul cu fiecare secundă trecută. Deodată, în spatele meu am auzit o voce : -Ești gata pentru aventura pe care ți-am pregătit-o?!  Era un mic greieraș, îmbrăcat într-un costum negru și o pălărie albastră. Speriat, mi-am întors privirea şi, oglindindu-mă în apă… ce să vezi? Eram un biet băiețel de lemn: mâinile, picioarele, capul, întregul corp erau niște bucăți de lemne, până și ochii imi erau pictați pe două bucăți de lemn, nasul era ca un bastonaș mic, iar gura imi era trasată cu un creion negru… Speriat de ceea ce văzusem, am inchis repede ochii, nu știu ce s-a întâmplat în acele secunde, dar când am redeschis ochii, totul era altfel; eram doar entuziasmat de magia aventurii pe care mi-o promisese greierul şi, curios din fire, eram întru totul pregătit de o călătorie în necunoscut. Încet, încet, am început să vedem niște clădiri mari, care parcă pluteau şi ele, asemenea nouă, pe  apa cristalină în lumina soarelui.  -Aici este prima noastra destinație, orașul Veneţia, numit și „Orașul apelor” sau „Orașul podurilor”; poți zice că străzile sunt înlocuite de „apă”, ai senzația că totul plutește, orașul este traversat de zeci, chiar sute de canale, legate între ele prin peste 400 de poduri… -Totul e înconjurat de ape?! Peste 400 de poduri?! Trebuie să fie un oraș minunat care debordează de romantism. -În acest oraș nu trebuie să cauți atmosfera romantică, pentru că, la urma urmei, este știut faptul că este decretat orașul îndrăgostiților. În timpul celor câteva zeci de minute petrecute în farmecul acestui oraș, am ajuns la o concluzie: este într-adevăr o altă lume; canale înguste la aproape fiecare pas, cu micuțe poduri arcuite, clădiri vechi cu o impresionantă arhitectură de piatră, cascade colorate de flori, revărsându-se peste bordura balcoanelor, gondolieri fredonând un refren melodios, ganguri labirintice, fântâni cu pietre splendid, pe marginea carora se odihnesc mii de porumbei, toate acestea iți deschid in fața ochilor o cu totul altă lume pe care, o dată ce ai văzut-o, n-o poți uita! -Vrei să continuăm călătoria noastră? -Dacă aș putea, aș locui aici toată viața… dar hai să mergem mai departe! -Un alt oraș care este plin cu bogăția unei frumoase povești de iubire este Verona, Orașul lui Romeo si al Julietei, protagoniștii poveștii de iubire, pe care toți oamenii o cunosc. -Cum să nu știu povestea, este cea mai frumoasă poveste de iubire din istoria întregii lumi, iar balconul, unde Julieta își aștepta iubitul acum câteva secole, se pare că este vizitat de milioane de îndrăgostiți, care își jură credință veșnică de la acest balcon. Este, într-adevăr, o atmosferă foarte romantică… Astfel, am vizitat şi orașul lui Romeo şi al Julietei şi, urcându-ne într-un balon şi plutind deasupra acestui minunat oraș, ne-am îndreptat spre o înaltă columnă în vârful căreia se afla parcă statuia unui mare impărat …oare ce oraș este? – Bun venit în capitala Italiei, Roma! – A cui este statuia din vârful columnei? întreb eu plin de curiozitate. – Este numită Columna lui Traian, iar statuia înfăţișează chiar chipul marelui împărat Traian, care, în urma războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea, a dat ordin să se ridice această columnă, care imortalizează victoria sa în campania de cucerire a Daciei. Și iată, astfel, columna lui Traian joacă un rol deosebit de important pentru înțelegerea modului cum a luat naștere poporul român, nu?!

-Așa este! Columna are o înălţime de 30 de metri şi conţine 18 blocuri masive de marmură, pe care sunt prezentate scene de luptă din cele două războaie din 101-102, scenele acestui război sunt prezentate în partea de sus, iar în partea de jos sunt prezentate scenele din războiul din 105-106. Soldații romani şi daci sunt prezentați în timpul bătăliei.
Aflându-ne tot în balon, se părea că această călătorie se apropie de sfârșit.

-Deja a început să apună soarele… -Da, iar călătoria noastra mai are doar un popas… Uite am ajuns, orașul Florența, oraşul cunoscutului scriitor Carlo Collodi, care a scris impresionanta poveste a unui băieţel de lemn… -Aşa, ca mine, nu? Spune-mi povestea, te rog! -A fost odată ca niciodată un tâmplar dintr-un mic orășel italian, care găsește într-o bună zi o buturugă năzdrăvană, din care cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio… Astfel, am coborât din balon si am intrat intr-o casă şi, asezându-mă într-un pat pentru a asculta restul poveștii, am adormit prins in mijlocul acelei povești, dar aveam în gând o nelămurire…  “Oare ce se va întâmpla cu mine…?”

                                           Sabrina Ghip  (clasa a XI-a A)

  M-am trezit devreme sâmbăta aceasta. Azi e ziua cea mare… Urmează să călătorim în Spania. Ca de obicei, călătoria începe cu o scurtă prezentare istorică a ţării. Am călătorit în timp şi am învăţat despre trecutul Spaniei de la Imperiul Roman până în prezent şi despre mari personalităţi istorice spaniole: Isabela I de Castile, Hernan Cortez, Miguel de Cervantes,  Francisco Goya, Antonio Gaudi, Pablo Piccasso, Salvador Dali şi mulţi alţii. Apoi, domnul profesor de geografie ne-a condus într-o călătorie în Peninsula Iberică. Am trecut Pirineii şi am ajuns în Catalonia, unde am făcut primul nostru popas, în Barcelona. Aici am vizitat capodopera arhitecturală a lui Antonio Gaudi, biserica “Sagrada Familia”. Am luat prânzul în Valencia, unde ne-am delectat cu paella, o delicatesă ce constă din orez, carne, fructe de mare şi legume.Următorul popas a fost în Madrid, capitala şi cel mai mare oraş al Spaniei. Acesta este un oraş frumos cu un număr mare de atracţii culturale: galerii, muzee, biserici, opere şi „Las Ventas”, cea mai mare arenă de coridă din Spania. Doamnele profesoare de limba şi literatura română ne-au vorbit în continuare despre Miguel de Cervantes şi am avut ocazia de a-l însoţi pe celebrul său personaj, Don Quijote, într-una din aventurile sale, demonstrându-ne curajul său nemaiîntâlnit într-o luptă eroică împotriva morilor de vânt. A venit rândul meu să fiu ghid şi am condus copiii în lumea matematicii. Am cunoscut împreună cifrele reprezentative ale Spaniei, matematicieni spanioli, ne-am delectat  cu iluzii optice şi probleme distractive şi, la final, copiii au primit fiecare câte un labirint pe care să-l parcurgă şi au rezolvat împreună un puzzle. A fost o experienţă unică în care am învăţat multe şi sunt dornic să o repet dacă mi se mai iveşte ocazia.                                                                                            

Aelius Pop (clasa a XI-a A)

    Călătoria noastră desfăşurată timp de şase săptămâni mi-a oferit oportunitatea de a participa alături de colegii mei şi colegii din clasele mai mici, sub îndrumarea profesorilor liceului nostrum, la cea mai complexă acţiune desfăşurată de mine, ca licean. Complexitatea proiectului nostru a fost dată de abordarea multidisciplinară a problematicii, din perspectiva matematicii, geografiei, istoriei, religiei, literaturii. Pe durata a şapte săptămâni am avut prilejul să audiem prezentări bine documentate, să participăm la ateliere de lucru, să schimbăm impresii, toate acestea contribuind atât la informarea noastră în domeniile respective, cât şi la întărirea comunicării, a relaţiilor de prietenie dintre elevi. Pentru realizarea prezentării a fost nevoie atât de documentare în legătură cu tema mea, cât şi de utilizarea unor mijloace care să o facă interesantă şi amuzantă. În acelaşi timp, mi-a dat posibilitatea să caut soluţii pentru a-i face pe colegii mai mici să înţeleagă şi să fie interesaţi de expunerea mea.             Expunerile prezentate de profesorii mei au constituit pentru mine modele, din care m-am inspirit, la rândul meu, când am realizat prezentarea proprie. În cadrul acestui proiect, am avut parte de multe surprize şi am învăţat lucruri noi. Personal, cel mai interesant lucru mi s-a părut expunerea problemelor distractive într-o manieră captivantă, ce cred că a stimulat imaginaţia si creativitatea celor prezenţi. Am fost, la rândul meu, prins în farmecul prezentărilor colegilor şi profesorilor mei, pe care le-am considerat de-a dreptul captivante. Am fost plăcut surprins de modul de organizare al atelierelor, care oferea fiecărui elev şansa de a intra într-o călătorie pe mai multe domenii în ţările Europei. La matematică, s-a apelat la logică şi intuiţie. La atelierul de arte plastice şi literatură, elevii şi-au extins cunoştinţele, dar şi-au descoperit şi talente ascunse.             Un lucru demn de menţionat este măiestria cu care ne-au fermecat cântăreţii la începutul fiecărei călătorii. Am fost foarte impresionat de măiestria cu care s-au interpretat clasici celebri şi mi-a fost redeşteptat interesul pentru muzica clasică. Bach, care probabil a fost unul dintre cei mai mari compozitor ai tuturor timpurilor, a fost interpretat în cadrul prezentării Germaniei, lucru ce a creat o atmosferă unică pentru a ne începe călătoria. Dansurile populare germane de la sfârşit au fost de asemenea impresionante.    Am rămas cu bucuria unei importante realizări în acest an şi cu speranţa că reprezintă începutul unui şir ce activităţi similare care să contribuie la instruirea şi formarea personalităţii noastre.  

Dan Motoc (clasa a XI-a A)

    Pe ritmurile melodiei Zorba Grecul ne-am început călătoria în însorita Grecie. Mai întâi, am pătruns în tainele istoriei, admirând-o pe Afrodita şi temându-ne de puternicul Zeus. În perioada străveche, locuitorii Greciei şi ai insulei Creta par să fi adorat Pământul Mamă, ca zeiţă a fecundităţii, dar şi a reîntoarcerii finale, astfel intrând tot mai profund în acest trecut apar zeităţi ca Zeus, Hera, Poseidon, Demeter, Atena, Ares, Hermes, Dyonisos. Cea de-a doua prezentare ne-a purtat de pe o insulă pe alta şi mai apoi pe toată partea continentală, cu numeroase golfuri și peninsule, pentru a ne familiariza cu clima şi relieful. Observam că marele lanţ muntos Pindus afectează puternic clima ţării, făcând partea ei vestică mai umedă decât zonele ce se întind la est de munţi, unde clima este mediteraneană, cu ierni umede şi veri fierbinţi şi uscate…. Dintr-o dată, ne-am trezit la Meteora, şi astfel am aflat numeroase povestiri ale grecilor  despre credinţa lor. Acest loc magic este unul dintre cele mai importante teritorii religioase ale grecilor. Auzind cu siguranţă despre pitagoerism, trebuie să aflăm cine l-a întemeiat. Aşadar, aflăm că, originar din insula Samos, filozoful şi matematicianul grec Pitagora este cel care a pus la baza întregii realităţi teoria numerelor. Tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice şi a tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Astfel, aflând marile curiozităţi din lumea greacă, am decis să încheiem călătoria noastră aici, dar întorcându-ne acasă, putem afla şi mai multe poveşti legate de această ţară plină de mister.

Danciu Bogdan, Ghip Sabrina, Motoc Dan, Neamţu Andreea-Adriana, Pop Aelius (clasa a XI-a A)

A fost o experienţă unică, o experienţă interesantă . Niciodată nu voi putea înţelege exact ceea ce am simţit mai ales la prima întâlnire, când de-abia începuse să se desfăşoare acest proiect. Eram foarte emoţionată, deoarece nu ştiam cum avea să decurgă. Întotdeauna aşteptam cu nerăbdare să înceapă următorea întâlnire, deoarece eram foarte curioasă să văd ce lucruri noi voi mai învăţa, ce obiceiuri,tradiţii, branduri, personalităţi se găsesc în fiecare ţară în parte. M-au încântat întotdeauna imaginile drăguţe ale fiecărui lucru despre care vorbeam, explicaţiile fiecărui profesor pentru a înţelege cât mai bine ceea ce încercau să ne transmită şi prin imagini, dar şi prin exemplele date de dânşii. În tot acest timp, petreceam câteva ore parcă într-un vis, de unde nu voiam să mă trezesc, iar când realizam că totul era adevărat, zâmbetul nu înceta să se arate pe chipul meu. A fost o experienţă într-adevar nouă, de unde am putut învăţa mult mai uşor anumite lucruri pentru cultura noastră generală, au fost multe momente în care încercam să caut punctul comun ale tuturor informaţiilor captivate în ziua aceea. Au fost multe clipe minunate în care am petrecut timpul, făcând multe jocuri interesante şi distractive, momente de actorie, degustări din mancărurile specifice fiecărei ţări. Au fost clipe de vis atunci când eram pătrunşi în minunata lume a muzicii specifice fiecărei ţări, eram învăluiţi pe deplin la auzul sunetului de vioară, al melodiilor lente, susţinând apoi aplauzele neîncetate la adresa invitaţilor noştri. Am avut ocazia de a ne demonstra fiecare talentul în diferite domenii ca: pictură, literatură, matematică, jocuri de logică şi chiar la actorie, alături de un actor şi un regizor, ei fiind invitaţii noştri pe parcursul acestui proiect. Toate aceste lucruri au însemnat pentru noi o lume nouă, în care eram cuprinşi  şi de care nu voiam să ne luăm rămas bun, nu voiam să ne despărţim; era o lume creată de noi cu toată străduinţa şi eforturile depuse. Consider că a fost o experienţă minunată din toate punctele de vedere, chiar dacă niciodată  nu credeam că va fi atât de frumos să te implici într-un asemenea proiect. Nu voi regreta niciodată că am ales să particip la un moment atât de important pentru noi toţi!

Mirela Horga (clasa a X-a F)

 

sus