Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

Taina scrisorii din tablou-proiect transdisciplinar la clasa a-IX-a

prof. Mirela Mureşan

Vermeer – Lady Writing a Letter Vermeer-Woman in Blue Reading

a Letter

Vermeer – Girl Reading a Letter at an

Open Window

Vermeer – Lady with Her

Maidenservant Holding a Letter

Vermeer – The Love Letter Vermeer – Lady Writing a Letter with Her

Maid

  1.       PRO DOMO

Ideea acestui proiect didacitc s-a născut privind tablourile lui Johannes Vermeer, redate în imaginile de mai sus. Prima observaţie, generatoare de idei, e fost aceea a faptului că toate aceste tablouri au ceva în comun: prezenţa unei scrisori şi a unei femei. Pe lângă acest lucru, toate cele şase tablouri pot dezvolta un nucleu narativ legat de scrierea sau citirea unei scrisori- un element important de la care a plecat ideea de a valorifica didactic aceste caracteristici. La toate aceste observaţii s-a mai adăugat preocuparea mea actuală privind transpunerea în practica didactică a metodologiei transdisciplinare, care s-a dovedit a fi atât de productivă în ceea ce se numeşte azi, „ o educaţie integrală” (M. Mureşan, 2010). Clasa a-IX-a mi s-a părut cea mai potrivită pentru aplicarea proiectului, având în vedere faptul că în programă sunt prezente atât studiul textul epistolar, cât şi obligativitatea studiului literaturii în relaţie cu celelalte arte. În ceea ce priveşte integrarea într-un modul tematic, am optat pentru cel al Iubirii, proiectând studiul textului epistolar în cadrul acestei teme.

Metoda proiectului s-a dovedit cea mai bună alegere, căci a reuşit să activeze şi să dezvolte competenţe multiple (toate competenţele prevăzute de programă şi câteva competenţe transversale în plus), să pretindă o documentare serioasă şi deci o îmbogăţire a informaţiilor din mai multe domenii ale cunoaşterii. Şi, poate cel mai important lucru, a contribuit la formarea de valori şi atitudini, a revelat noi semnificaţii morale, filozofice şi estetice ale scrisorii, a făcut posibilă descoperirea altor destine şi a altor lumi şi mai ales a generat emoţii şi trăiri puternice, care au consolidat cunoaşterea de sine a elevilor participanţi. Dealtfel, titlul proiectului a fost dat de către elevi şi cred că este o expresie sugestivă a modului în care ei s-au raportat afectiv la acest proiect. Toate acestea vor deveni explicite prin prezentarea narativă a proiectului, pe care o voi face în continuare.

        2.  PREZENTARE NARATIVĂ A PROIECTULUI

Proiectul didactic transdisciplinar Taina scrisorii din tablou s-a desfăşurat de-alungul a patru săptămâni: repartizarea sarcinilor şi documentarea a durat o săptămână, elaborarea propriu-zisă a portofoliilor încă o săptămână; prezentarea portofoliilor patru ore, iar evaluarea şi reflecţia patru ore. La proiect a participat întreaga clasă (31 elevi), împărţiţi în şase grupe formate din câte cinci elevi. Unui elev (care s-a oferit voluntar) i-a revenit sarcina de coordonator principal şi observator; el este cel care a scris şi jurnalul desfăşurării proiectului.

SARCINILE DE LUCRU ŞI DOCUMENTAREA

  • S-au format grupele de lucru şi s-a desemnat câte un responsabil pentru fiecare dintre ele
  • S-a ales elevul- coordonator principal al proiectului
  • S-au fixat termenele şi sarcinile de lucru ale grupelor şi ale coordonatorului
  • Fiecărei grupe i s-a repartizat , prin tragere la sorţi, câte un tablou al lui J.Vermeer, dintre cele reproduse mai sus: Lady Writing a Letter, (Femeie scriind o scrisoare); Woman in Blue Reading a Letter, (Femeie în albastru citind o scisoare); Girl Reading a Letter at an Open Window, (Fată citind o scrisoare la o fereastră deschisă);  Lady with Her Maidservant Holding  a Letter,( Femeie cu servitoarea ei, ţinând o scrisoare); The Love Letter(Scrisoarea de dragoste);Lady Writing a Letter with Her Maid (Femeie cu servitoarea ei, scriind o scrisoare).
  • S-au indicat sursele bibliografice pentru toate grupele
  • S-a precizat structura şi conţinutul obligatoriu ale fiecărui portofoliu; portofoliul fiecărei grupe va conţine:

–          O prezentare obiectivă a tabloului (text informativ)

–          Un eseu individual cu titlul: Ce îmi spune mie tabloul? (eseu liber)

–          O schiţă de portret a personajului principal din tablou (text descriptiv)

–          O posibilă biografie (inventată) a personajului principal din tablou (text narativ)

–          O scrisoare imaginară (text epistolar)

  • S-au comunicat obiectivele şi criteriile de evaluare: ale portofoliului, ale prezentărilor, ale implicării în realizarea proiectului (lucru în echipă)

 

Surse de documentare pentru elevi

Bailey, A.,Vermeer-A view of Delft, Henry Hult and Company, New York, 2001

Drimba, O., Istoria culturii şi civilizaţiei, vol. 2-3, Bucureşti, 1987-1991

Goff, J. Le, Imaginarul medieval, Bucureşti, 1991.

Micle, V., Corespondenţă, Dacia, Cluj, 1979

 

Viaţa şi opera lui J.Vermeer: http://fr.wikipedia.org/wiki/Johannes_Vermeer

 

Scrisoarea de dragoste: http://www.revistatango.ro/dragostea_a_murit_de_aurora_liiceanu-2078.html

http://www.cadouridedragoste.ro/texte/scrisori_de_dragoste_celebre.php

 

Sarcini de lucru ale fiecărei grupe:

  • Prezentarea obiectivă a unor date despre tablou (când a fost pictat, care e istoria ce l-a inspirat, evenimente neobişnuite legate de tablou, dimensiuni, tehnica folosită, unde se află expus etc). Realizarea unui text informativ de maximum o pagină
  • Fiecare elev va scrie un eseu liber în care va valorifica lectura  subiectivă a tabloului făcută de el; eseul va avea titlul: Ce imi spune mie tabloul ; minimum o pagină
  • Fiecare elev va elabora, sub forma unui text descriptiv, o schiţă de portret al personajului principal feminin din tablou (portret fizic, psihic, statut social etc); minimum o pagină
  • Fiecare elev va inventa o biografie adecvată portretului creat personajului din tablou; va ţine cont de contextul social istoric al personajului, de epoca în care trăieşte, de statutul său social, astfel încât biografia/destinul inventat să fie verosimil cu lumea în care acesta trăieşte; o va prezenta sub forma unui text narativ de minimum două pagini
  • Fiecare elev va imagina conţinutul  scrisorii din tablou, pe care o scrie sau citeşte personajul feminin, ţinând cont de expresia personajului din tablou, dar şi de biografia şi destinul pe care i l-au inventat ; se vor respecta rigorile textului epistolar

Sarcinile de lucru ale coordonatorului principal 

  • Va elabora un text informativ despre viaţa, activitatea şi opera lui Johannes Vermeer, pe baza bibliografiei indicate
  • Va scrie jurnalul zilnic al derulării proiectului, înregistrând atât evoluţia evenimentelor, cât şi experienţele personale
  • Va veghea asupra respectării termenelor stabilite
  • Va menţine legătura dintre profesor şi elevii participanţi
  • Va finaliza portofoliul comun final al proiectului

PREZENTAREA PORTOFOLIILOR REALIZATE DE GRUPELE DE ELEVI

Prezentările portofoliilor realizate de elevi s-au derulat de-alungul a patru ore; prima oră a fost dedicată prezentării vieţii şi operei lui Vermeer, făcute de elevul coordonator. Au urmat celelalte trei ore, cu câte două prezentări pe oră.

Fecare grupă de elevi a avut libertatea să prezinte portofoliul realizat într-o manieră originală, dar obligatoriu într-o variantă interactivă, menită să impresioneze şi să convingă colegii. Acest lucru a stimulat imaginaţia şi creativitatea, schimbul de idei, cooperarea, dar şi spiritul de competiţie. Pot spune că niciuna dintre prezentări nu a “copiat” pe cealaltă, ba dimpotrivă m-au uimit cu soluţiile originale găsite şi cu inventivitaea “didactică” pe care au dovedit-o. Dacă intuiam că vor fi atât de reuşite, merita să le filmez, din păcate nu am decât poze de la aceste prezentări. Dar chiar şi din ele se poate reconstitui atmosfera, decorul, costumele, jocurile interactive, prezentările power-point, mai puţin fondul muzical.

EVALUAREA ŞI REFLECŢIA

Evaluării şi reflecţiei i s-au consacrat ultimele patru ore. Prima din această serie a fost cea care a dat tonul şi a fixat atmosfera: elevul coordonator a citit pur şi simplu în faţa întregii clase jurnalul scris în timpul proiectului. Impactul şi efectul a fost uriaş, căci, pe de o parte, fiecare a retrăit momentele-cheie ale derulării proiectului, clipele critice prin care a trecut, dar, pe de altă parte s-a văzut într-o altă oglindă, cea oferită de autorul jurnalului. Interpretările critice ale acestuia au prilejuit unor elevi o reflecţie asupra propriei persoane, o revizuire a comportamentului şi prestaţiei pe care au avut-o în cadrul proiectului. Retrospectiva oferită de jurnal a generat totodată şi bucuria descoperirii că pot lucra în echipă, că sunt o forţă şi că împreună pot face lucruri uimitoare. A fost ca o revelaţie a propriilor lor potenţialităţi. Pentru autorul jurnalului, această experienţă a fost unică, căci i-a prilejuit o esenţială cunoaştere de sine.

A doua oră, continuând în aceeaşi cheie, a încercat întoarcerea la „taina scrisorii”. Ea s-a desfăşurat sub forma unei dezbateri. Dezbaterea, moderată de profesor, a pornit de la problematica generoasă oferită de comunicarea umană realizată prin scrisori. O scurtă retrospectivă -în prezentare power-point- a evoluţiei mijloacelor de comunicare la distanţă, pe care oamenii le-au folosit de-alungul istoriei, a creat atmosfera. Titlul acestei prezentări făcute de profesor a fost: Scrisoarea- de la porumbeii poştaşi la e-mail. Prezentarea a constituit un bun prilej de rememorare a celor mai importante momente ale acestei evoluţiireprezentate prin: porumbelul poştaş, călăreţul-curier, diligenţa, trenul, vaporul, avionul, poşta electronică. Dezbaterea a fost lansată de următoarele întrebări:

–          Depărtarea în spaţiu este un obstacol în comunicarea interumană? Dar viteza de comunicare?

–          Care sunt avantajele şi dezavantajele progresului tehnologic ce a făcut posibilă creşterea vitezei de comunicare?

–          Ce modificări de formă şi conţinut a suferit „scrisoarea” în urma acestei evoluţii?

–          Care sunt pierderile/care sunt câştigurile?

Discuţiile au relevat faptul că odată cu progresul şi sporirea vitezei de comunicare s-au câştigat multe lucruri, pe care nu are rost să le enumăr aici, căci sunt evidente pentru toată lumea. Cred că mai interesante ar fi de consemnat părerile ce au evidenţiat „pierderile” pe care acest progres le-a adus. Aceste „pierderi”au evidenţiat  două aspecte: unul de natură psihologică, afectivă, iar celălalt de natură obiectivă, materializat în forma şi conţinutul epistolar.

„Pierderea” afectivă se traduce prin pierderea acelei trăiri complexe ce acompaniază aşteptarea scrisorii şi a acelei emoţii puternice generate de primirea ei. Cu cât accesul la un răspuns epistolar este mai facil, mai lipsit de obstacole sau pericole, mai sigur şi mai rapid, cu atât încărcătura afectivă, misterioasă a scrisorii se diminuează, se pierde. Dispare voluptatea aşteptării, a speranţei, teama ca mesajul să nu se piardă, dorinţa şi curiozitatea de a afla noile veşti, îngrijorarea pentru soarta celui căruia îi scrii, neliniştea dată de întârzierea unui răspuns etc. Se diminuează sau dispar acele trăiri care umanizează, care definesc esenţa fiinţei umane. Un mesaj schimbat azi ,prin e-mail, devine ceva banal, comun, derizoriu; nu mai generează o autentică trăire a aşteptării.

„Pierderea” obiectivă se datorează suportului concret al textului epistolar, care evident că afectează implicit conţinutul. Una este să scrii textul pe o hârtie, cu pana corbului, cu un stilou cu peniţă de aur sau cu un pix, o hârtie pe care o introduci într-un plic, pe care pui o pecete sau un timbru; alta este să scrii în faţa unui ecran al computerului. Fiinţa celui care scrie îşi lasă pe hârtie „amprenta”propriei stări emoţionale, a personalităţii sale; scrisul pe hârtie nu poate fi neutru. El exprimă, trimite mesaje dincolo de cuvânt, prin culoarea hârtiei alese, prin fineţea ei, prin parfumul ei, prin caligrafia textului; are o voluptate indicibilă prin faptul că expeditorul a atins-o. Din punctul de vedere al impactului asupra conţinutului, pagina albă a viitoarei scrisori implică o „compunere” , o construcţie , dar mai ales are privilegiul scrisului de mână, care personalizează şi unicizează. Scrisul de mână reclamă o încetinire, o diminuare a vitezei de a scrie, care facilitează răgazul reflecţiei, sinconizarea cu mişcarea interioară a gândului şi a trăirii.

Concluzia acestei dezbateri a focalizat spre taina pe care scrisoarea-în forma ei tradiţională- încă o mai păstrează. Toate personajele feminine din tablourile lui Vermeer ilustrează acest lucru. Femeile din aceste tablouri, atât cele care scriu , cât şi cele care citesc scrisori, parcă săvârşesc un ritual, cu semnificaţii adânci, doar de ele cunoscute, privilegiind astfel fiecare „întâlnire” cu o scrisoare. Ce anume scriu sau ce anume citesc în aceste scrisori rămâne un mister, o taină, pe care privitorul o poate doar imagina, fără să o poată vreodată descifra.

A treia oră a constat într-o activitate de interevaluare şi autoevaluare. Aceasta s-a realizat pe baza unor chestionare de feed-back elaborate de profesor. După completarea acestor chestionare, am iniţiat o discuţie frontală despre experienţa avută. Toţi elevii şi-au exprimat dorinţa de a mai participa la asemenea proiecte, solicitând chiar mai multe în anul şcolar viitor.

Cea de a patra oră – şi ultima- a constat în evaluarea orală făcută de profesor, după citirea chestionarelor completate de elevi. S-au mărturisit scopurile şi obiectivele vizate, ce s-a urmărit şi ce s-a realizat, s-au evidenţiat punctele tari şi slabe ale acestui proiect; satisfacţiile şi împlinirile personale ale profesorului. S-au pus notele în catalog, fiecărui elev(conform criteriilor şi grilei de evaluare anunţate); toate au fost între 8 şi 10.

 

3. RELECŢII DIDACTICE ŞI NU NUMAI

Se cuvin, după prezentarea narativă a derulării acestui proiect, şi câteva reflecţii. Aşa precum am afirmat anterior, câştigurile educaţionale ale proiectului transdisciplinar – ca metodă de învăţare- sunt uriaşe. Ele vizează deopotrivă obiectivele punctuale ale programei (transformabile în obiective de evaluare), cât şi obiective de formare umană, pe termen lung, de formare şi dezvoltare a unor valori dezirabile, traduse în comportamente pozitive. Proiectul transdisciplinar a facilitat astfel învăţarea „in vivo”, înlocuind fericit învăţarea tradiţională „ in vitro” (Basarab Nicolescu, 2002, p.234)

Câştigurile didactice, la nivelul disciplinei, sunt multiple şi evidente. În primul rând, cerinţele proiectului au asigurat o predare integrată a literaturii şi a celorlalte arte, a limbii şi a comunicării; a vizat deopotrivă competenţele de receptare şi producere a textului oral şi a celui scris, precum şi competenţele de lectură şi interpretare a imaginii picturale; nu în ultimul rând, a dezvoltat competenţa de producere şi receptare a unui discurs argumentativ, menit să exprime un punct de vedere personal, să impună o opinie proprie.

Competenţele de receptare a textului scris s-au dezvoltat prin parcurgerea materialelor documentare şi a bibliografiei indicate. S-a exersat astfel receptarea textului informativ din domeniul mai multor discipline. Competenţele de producere a textului scris s-au exersat prin solicitarea de a produce mai multe tipuri de texte scrise, care au solicitat deopotrivă imaginaţia şi creativitatea, cât şi respectarea rigorilor învăţate pentru elaborarea unora dintre ele:  text argumentativ, descriptiv, narativ, epistolar, informativ, ficţional, eseu liber, jurnal etc. În acelaşi timp, a solicitat şi exersarea în scris a diferitelor stiluri, adecvate diferitelor situaţii de comunicare (adecvare la identităţile imaginare ale expeditorului şi ale destinatarului scrisorii, adecvare a limbajului şi a stilului cu epoca istorică căreia îi aparţineau şi cu statutul lor social, cu tipul şi tematica textului, cu canalul de transmitere etc). La nivelul discursului oral, competenţele de receptare şi producere de discurs -s-au dezvoltat prin exerciţiile de ascultare a prezentărilor făcute de colegi sau prin discursurile orale rostite în cadrul propriilor prezentări. Pacticarea discursului oral persuasiv a fost necesară şi în cadrul informal al discuţiilor şi negocierilor avute în cadrul grupurilor de lucru, în care fiecare elev a trebuit să îşi exprime şi să îşi susţină părerea.

La acestea s-au adăugat câştigurile informaţionale, realizate prin documentarea necesară şi obligatorie asupra vieţii şi operei lui Vermeer, asupra perioadei istorice în care acesta a trăit, a caracteristicilor societăţii olandeze şi a lumii căreia i-a aparţinut; a caracteristicilor stilistice şi de limbaj a scrisorilor din acea perioadă. -S-au îmbogăţit aşadar informaţiile din istoria picturii, istoria artei, din domeniul esteticii, al istoriei, al psihologiei, sociologiei, al stilisticii etc.

Cel mai mare câştig îl reprezintă însă cel din zona formării umane, al formării şi dezvoltării unor valori şi comportamente dezirabile. Şi din acest punct de vedere, valorile vizate au fost multiple şi s-au îndreptat spre educaţia morală, estetică, civică, psihologică, culturală etc. Simţul estetic, educaţia pentru frumos, interesul pentru creaţia artistică şi sensibilitatea umană; valorizarea culturii şi a cunoaşterii, înţelegerea sensului şi semnificaţilor evoluţiei umane şi a progresului; aprecierea şi valorizarea corectă a textului scris etc sunt doar câteva dintre aceste valori. La ele se mai adaugă toleranţa şi respectul pentru părerea celuilalt, disponibilitatea pentru lucrul în echipă, aprecierea forţei persuasive şi argumentative a unui discurs, corectitudinea interevaluării şi a autoevaluării, disciplina de a respecta termenele stabilite şi angajamentele faţă de ceilalţi, simţul responsabilităţii şi al muncii de calitate.

Dar mai presus de tot şi de toate, acest proiect didactic transdisciplinar a demonstrat încă o dată că învăţarea şi înţelegerea autentică presupune deopotrivă cunoaşterea raţională şi trăirea, că afectul şi intelectul trebuie să se conjuge armonios, pentru a realiza „educaţia integrală” a omului. „Cunoaşterea transdisciplinară presupune unirea cunoaşterii ştiinţifice cu trăirea interioară pentru a ajunge la înţelegere, demers care necesită permanentul efort al interogaţiei personale” s.n.(A. Mustea, 2010). Acest crez este cel care m-a însoţit în toate încercările mele de până acum de a aplica în educaţie metodologia transdisciplinară şi, de fiecare dată,  acest adevăr enunţat mai sus s-a confirmat.

Lipsită de  abordarea transdisciplinară, “predarea” textului epistolar s-ar fi  limitat la nivelul învăţării unui anumit “tip de text”, care are nişte rigori specifice care trebuie respectate. S-ar fi  pierdut privirea holistică asupra scrisorii, a sensului şi semnificaţiei ei umane; s-ar fi  pierdut  încărcătura afectivă, emoţională, coparticiparea elevilor la “ritualul “ scrierii şi citirii unei scrisori, întreaga ei încărcătura  existenţială.

 S-ar fi  ucis “taina”.

 

BIBLIOGRAFIE

Bailey, A.,Vermeer-A view of Delft, Henry Hult and Company, New York, 2001

Nicolescu, Basarab, Noi, particula şi lumea, Polirom, Iaşi, 2002

Mureşan,  Mirela, coord, Transdisciplinaritatea: de la un experiment spre un model didactic, Editura Junimea, Iaşi, 2010

Mustea ,Anca, O abordare transdisciplinară a nevoii de sacru în societatea contemporană, teza de doctorat, Cluj, 2010, accesibilă la adresa http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/biblio/theses.htm

 

sus