Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

TINERI DE AZI ŞI SENSUL VIEŢII

– proiect transdisciplinar

în parteneriat cu  „Centrul de  Intervenţie Psihologică şi Transdisciplinară” de la Universitatea „Vasile Goldiş”, Arad

Lect.univ.dr.ANCA MUSTEA

Universitatea de Vest „Vasile Goldiş”, Arad

 

Problema sensului existenţei omului a fost pusă din cele mai vechi timpuri de diferite de religii, filosofii sau alte sisteme de gândire. Din perspectivă psihologică, ne interesează semnificaţia pe care oamenii o atribuie, atât parcursului vieţii, cât şi activităţilor sau evenimentelor din viaţa de zi cu zi. Confruntarea cu lipsa sensului vieţii şi a sensului evenimentelor vieţii îi duce pe oameni la dezvoltarea unor „nevroze noogene”, cum le numeşte Viktor Frankl (2008).

Conceptul de sens are multiple niveluri. Putem vorbi despre un sens al vieţii ca scop ultim al demersului întregului parcurs al vieţii umane. De asemenea, sensul poate să se refere la: semnificaţia activităţilor zilnice, semnificaţia evenimentelor care au loc în viaţa noastră, coerenţa globală a funcţionării universului. O atenţie aparte este acordată semnificaţiei suferinţei.

Crystal L. Park (2005) face diferenţa între (1) sensul global şi (2) procesul de creare a sensului (meaning making). Pentru aceasta sensul global se referă la semnificaţia generală pe care o are viaţa, incluzând credinţe, scopuri şi trăiri emoţionale subiective. Sensul global este important atât pentru desfăşurarea activităţilor zilnice, cât şi pentru depăşirea unor perioade de adversitate. În funcţie de acest  sens global omul interpretează activităţile zilnice, evaluează gradul de atingere a scopurilor sale şi satisfacţia pe care o are în urma atingerii lor.

Sopurile globale se referă la acele idealuri, stări, obiective, care sunt cele mai importante pentru oameni şi pe care aceştia încearcă să le atingă şi să le păstreze. Astfel de scopuri fac referire la relaţii, muncă, bogăţie, sănătate, cunoaştere şi realizări. Din scopurile globale derivă sopurile pe care oamenii le au pe termen lung şi pe termen scurt.

În mod obişnuit, sisteme de scopuri globale sunt construite involuntar, dobândite din mediul cultural înconjurător (prin părinţi, profesori, mass-media, alţi agenţi culturali) şi prin experienţa personală acumulată în timp (Park, 2005).

A doua componentă menţionată de Park (2005), crearea sensului (meaning making), este deosebit de importantă pentru înţelegerea dinamicii sensului. Oamenii cred, de obicei, că au un control asupra propriei vieţi, că lumea este cât se poate de echitabilă, că ei şi ceilalţi sunt oameni buni, că lucrurile rele nu li se întâmplă oamenilor buni, că Dumnezeu este bun şi îi protejează de lucrurile rele. De asemenea, au de cele mai multe ori impresia că sunt pe calea cea bună în atingerea scopurilor şi realizarea lucrurilor pe care le consideră cele mai importante. În funcţie de ce se întâmplă în fiecare zi, oamenii evaluează şi uneori îşi reformulează scopurile zilnice, raportându-le la scopurile globale şi la situaţia dată (aşteptată sau neprevăzută). Prin urmare, scopurile pe care ni le propunem, sentimentul de a avea un sens în viaţă şi de a fi semnificativ sunt în permanenţă evaluate şi reformulate în raport cu ceea ce ni se întâmplă.

Dificultatea cea mai mare şi provocarea cu care se confruntă omul în raport cu găsirea sensului este suferinţa. Apariţia unor evenimente traumatizante (boli, pierderea unei persoane dragi, pierderea unui lucru important) duce la încălcarea scopurilor şi a credinţelor globale (de corectitudine/ dreptate sau invulnerabilitate). În suferinţă oamenii se confruntă cu pierderea sensului (Park, 2005; Frankl, 2008).

În acest context este necesar procesul de restabilire a semnificaţiilor (Park, 2005). Uneori este necesară doar restructurarea semnificaţiei unui eveniment, alteori restabilirea semnificaţiilor este necesară atât la nivelul sensului vieţii, cât şi în ceea ce priveşte evenimentele vieţii, diferitele activităţi sau obiective.

Sensul din perspectiva analizei existenţiale

Din perspectiva analizei existenţiale, a cărui părinte este psihologul austriac Viktor Frankl, menţionat anterior, există două perspective de a privi sensul (Furnică, 2004). Pe de o parte avem sensul ontologic, „sensul în sine”, propus de Frankl şi, pe de altă parte, avem sensul existenţial, „sensul pentru mine”, propus de Alfried Langle.

Conform lui Frankl, sensul fiecăruia derivă dintr-un supra sens, care pentru el este Dumnezeu: „… tot aşa precum sensul derivă, în concepţia lui Frankl, dintr-un «supra-sens», dintr-un sens suprem, tot aşa şi valorile, în aceiaşi concepţie, nu-şi dobândesc «valoarea» decât prin raportarea la «valoarea absolută» care este divinitatea însăşi. Cu alte cuvinte, Dumnezeu este atât «supra-sensul» cât şi «valoarea absolută», şi tot de la el, sub forma «unei voci a transcendenţei», ne este dată conştiinţa – «organ al sensului» – cu ajutorul căreia descoperim sensul în fiecare situaţie individuală prin faptul că împlinim valori.” (Furnică, 2004, p. 83).

Dacă perspectiva lui Frankl este una idealist-platoniciană, în care „la început este Dumnezeu, iar Dumnezeu este sensul” (Furnică, 2004, p. 84), Langle are o abordare mai degrabă empiric-aristotelică. Pentru Langle omul este cel care crează sensul: „fiinţa este cea care poate ajunge la sens, sensul fiind văzut din această perspectivă ca aposteriori, iar la sfârşit, rămâne deschiderea spre Dumnezeu.„ (Furnică, 2004, p. 84).

Indiferent care variantă este adoptată, din perspectivă existenţialistă sensul este indisolubil legat de valori. Calea de acces la sens sunt valorile. Descoperirea sensului este posibilă prin descoperirea valorilor.

Descrierea proiectului

Centrul de Intervenţie Psihologică şi Transdisciplinară din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Educaţie Fizică şi Sport, în parteneriat cu Colegiul Naţional „Moise Nicoară” din Arad, au organizat proiectul „Tinerii de astăzi şi sensul vieţii”. Proiectul s-a desfăşurat în perioada 14.11.2011-18.12.2011 şi a cuprins cinci ateliere de lucru, în care s-au dezbătut teme precum: nevoia de sens şi pericolul „vidului existenţial” cu care se confuntă tinerii zilelor noastre, sensul suferinţei, căutarea sensului personal şi global, respectiv realizarea unui proiect de căutare a sensului vieţii lor de către elevi şi studenţi.

Motivaţia proiectului

În societatea actuală, bazată în mare măsură pe materialism şi consum, se accentueză tot mai mult criza lipsei de sens. În aceste condiţii, tinerii se confruntă tot mai des cu ceea ce psihologul austriac Viktor Frankl numea „vidul existenţial”. Frankl subliniază ideea conform căreia vidul existenţial nu se poate umple nici cu bunuri materiale, nici cu activităţile de divertisment spre care este orientată societatea actuală, însă persistenţa acestuia poate duce la dezvoltarea unei tulburări nevrotice.

Adolescenţii şi tinerii adulţi din România de astăzi se confruntă, pe de o parte, cu caruselul emoţional specific vârstei, iar pe de altă parte, cu lipsa de sens şi cu dificultăţile traiului în condiţiile actuale de criză. Însă, riscul cel mai mare pentru tineri, în confruntarea cu lipsa de sens, îl reprezintă gândurile şi tentativele de sinucidere.

Proiectul „Tinerii de astăzi şi sensul vieţii”, urmăreşte să dezvolte orientarea tinerilor spre căutarea sensului în viaţă, precum şi în toate activităţile pe care le desfăşoară, respectiv în evenimentele pozitive sau negative pe care viaţa le scoate înainte. Acest proiect a fost astfel contruit şi organizat încât să urmeze perspectiva transdisciplinară asupra cunoaşterii. Conform acestei perspective înţelegerea autentică rezultă din îmbinarea cunoştinţelor primite din surse exterioare şi trăirea interioară a persoanei.

Obiectivele urmărite

În cadrul proiectului „Tinerii de astăzi şi sensul vieţii” s-a urmărit atingerea următoarelor obiective:

  • Conştientizarea de către elevi şi studenţi a importanţei pe care o are căutarea/ găsirea sensului activităţilor zilnice şi sensului vieţii, pentru a trăi o viaţă sănătoasă
  • Conştientizarea din partea elevilor şi studenţilor a pericolului pe care îl reprezintă lipsa sensului în societatea actuală
  • Dezvoltarea orientării tinerilor spre căutarea şi găsirea unui sens  în evenimentele de viaţă şi în activităţile zilnice

Participanţii

Participanţii la acest proiect au fost zece elevi de la Colegiul Naţional „Moise Nicoară” şi zece studenţi de la Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, specializarea Psihologie.

Locul desfăşurării

Activităţile proiectului de s-au desfăşurat la sediul Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie şi Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad, str. Praporgescu nr. 1-3, sala 5.

Activităţile desfăşurate

Activităţile desfăşurate s-au bazat, în principal, pe exerciţii de autocunoaştere. Acestea au vizat implicarea activă a participanţilor în descoperirea sensului. Exerciţiile au urmărit:

  • Identificarea valorilor tinerilor
  • Identificarea sensului diferitelor activităţi
  • Identificarea obiectivelor globale, dar şi de scurtă durată a tinerilor
  • Identificarea sensului anumitor evenimente neplăcute sau traumatizante
  • Crearea de legături între diferitele niveluri ale sensului

Coordonatorii proiectului

lect. univ. dr. Anca Mustea, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie, Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad

lect. univ. drd. Radiana Marcu, Facultatea de Ştiinţe ale Educaţiei, Psihologie, Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” din Arad

profesor Mirela Mureşan, Colegiul Naţional „Moise Nicoară” din Arad

Rezultatele obţinute

Încă de la prima întâlnire a existat o foarte bună colaborare între elevi şi studenţi. Toţi participanţii s-au implicat cu multă seriozitate în rezolvarea exerciţiilor şi în dezbaterea şi discutarea lucrurilor care sunt importante pentru tinerii din zilele noastre. La finalul primelor două întâlniri, putem spune că toţi participanţii au ajuns să conştientizele faptul că toate activităţile şi evenimentele cu care ne confruntăm în viaţă au un sens, chiar dacă nu întotdeauna reuşim să conştientizăm acest sens.

O altă provocare pentru participanţi a constituit-o problema legată de sensul suferinţei. În urma discutării unor exemple, elevii şi studenţii au reuşit să identifice în viaţa personală exemple de situaţii negative, care s-au dovedit a avea un sens, din care au învăţat anumite lucruri despre ei sau despre ceilalţi oameni.

Produsele finale ale proiectului le reprezintă cele două proiecte scrise de elevi şi studenţi pentru a fi aplicate în rândul colegilor lor. Astfel, elevii, pe de o parte, şi studenţii, pe de altă parte, au construit câte un proiect prin care să stimuleze căutarea sensului de către tineri. Proiectul realizat de grupul de elevi de la Colegiul Naţional „Moise Nicoară” va fi implementat de către aceştia la orele de dirigenţie ale claselor a noua, înscriindu-se astfel în programul mai larg al educaţiei pentru valori. Proiectul realizat de studenţi va fi implementat în cadrul unui cerc studenţesc pentru un grup de studenţi din cadrul Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad.

Bibliografie:

Frankl, V.E. (2008). Teoria şi terapia nevrozelor (Introducere în logoterapie şi analiza existenţială). Bucureşti: Editura Trei

Furnică, C. (2004). Evoluţia conceptului de „sens” în analiza existenţială. Analiză existenţială: Culegere de texte de analiză existenţială, vol VII, nr. 4, pp. 82-85.

Park, C.L. (2005). Religion and meaning. In R.F. Paloutzian & C.L. Park (eds.) Handbook of the Psychology of Religon and Spirituality. New York: The Guilford Press

sus