Colegiul National "Moise Nicoara" Arad

Transdisciplinaritatea şi educaţia integrală

prof.dr. JANINA FLUERAŞ

Colegiul Naţional „Moise Nicoară”

„O educaţie viabilă nu poate fi decât o educaţie integrală a omului.”-  Rene Daumal

O paradigmă educaţională trebuie gândită obligatoriu în corelaţie cu paradigma culturală în contextul căreia se construieşte. Prin urmare, orice demers de reflecţie asupra educaţiei, ca proces, trebuie să fie coerent (în strictă relaţie de interdependenţă) cu trăsăturile paradigmei culturale respective. Considerăm că un demers de-sine-stătător asupra educaţiei (independent în raport cu contextul cultural mai larg căreia aceasta i se înscrie) este irelevant, aleatoriu, nociv şi fără eficienţă reală.

Paradigma culturală din perspectiva căreia este construită viziunea asupra educaţiei, în studiul de faţă, este aceea a cosmodernităţii (transdisciplinarităţii). Cele ce urmează reprezintă doar o schiţă, liniile de forţă care ar trebui să configureze un nou (alt) mod de a gândi educaţia.

Înţeleasă la modul cel mai general, educaţia (faptul de a educa) este una dintre formele acţiunii sociale. Dar dacă a acţiona la modul veritabil înseamnă, de fapt, a crea, atunci acţiunea în plan educativ trebuie să fie şi ea o creaţie. A educa înseamnă nu a forma, ci a crea oameni. Educaţia integrală este educaţia prin care se creează oameni deplini.

Sintetizăm în tabelul de mai jos imaginea omului deplin, din perspectiva transdisciplinarităţii.

 

NIVELURI INDIVIDUAL SOCIAL COSMIC
A FI(a exista devine a fi) integrat(unit cu sine)- fiinţă armonioasă – armonizarea dimensiunilor: mental, emoţional, fizic integratsocial- armonie între:lumea exterioară (efectivitate) şi lumea interioară (afectivitate)- permite găsirea locului personal în varitatea contextului social integratcosmic- armonie om – Natură (cosmos)- permite găsirea locului în cosmos (destinul planetar al omului)
A CUNOAŞTE(a şti  devine a înţelege) gândire transdisciplinară(pe baza logicii terţului inclus)-cunoaştere transdisciplinară (înţelegere): realizarea de punţiîntre ştiinţific şi umanist)-spirit interogativ– înţelegerea (leagă a şti de a fi; transpune cunoaşterea în atitudine, comportament, acţiune; leagă cunoaşterea de etic şi estetic) cultura transdisciplinară(creează punţi între ştiinţele realiste şi ştiinţele umaniste)- înţelegere care determină  atitudinea şi comportamentul social  (leagă cunoaşterea de etic şi estetic) – înţelegerea locului şi a rostului omului în lume- înţelegere care determină  atitudinea şi comportamentul faţă de Natură (cosmos) 
A FACE(a acţiona devine a crea)-atitudine-comportament -acţiune-comunicare – atitudine transdisciplinară: rigoare, deschidere, toleranţă-comportament transdisciplinar-făptuire (acţiune) ca gest creator (deopotrivă etic şi estetic) – atitudine:- transculturală- transnaţională- transreligioasă- făptuire (acţiune) ca gest creator (deopotrivă etic şi estetic)

– comunicare bazată pe dialog, dezbatere (prin asumarea terţului)

– atitudine, comportament şi făptuire (acţiune) în armonie cu Natura (cosmosul)

 

Imaginea omului deplin încorporează obligatoriu problema sensului (valorii). Sensul (valoarea) rezidă la nivelul fiecăruia dintre componentele tabelului de mai sus. Astfel:

– a da un sens / a conferi valoare existenţei înseamnă a deveni o fiinţă, adică o entitate integrată (unificată cu sine, cu societatea, cu cosmosul, prin integrarea terţului/sacrului);

– a da un sens / a conferi valoare cunoaşterii înseamnă a înţelege (a cunoaşte prin intermediul terţului/sacrului)

– a da un sens / a conferi valoare acţiunii (ca atitudine, comportament, faptă şi comunicare) înseamnă a crea (a acţiona prin intermediul terţului/sacrului)

Din această schemă reiese mai clar ideea enunţată la început: a educa înseamnă a crea oameni. Dezideratul educaţiei integrale ar trebui, aşadar, să fie omul deplin.

În capitolul Evoluţia transdisciplinară a educaţiei, Basarab Nicolescu (cf. B.N.,1999, p.154 şi urm.) face referire la Raportul Jaques Delors, elaborat de Comisia internaţională a educaţiei pentru secolul XXI, raport în care se menţionează cei patru stâlpi ai unui nou tip de educaţie: a învăţa să cunoşti, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti alături de ceilalaţi şi a învăţa să exişti. Consideraţiile lui Basarab Nicolescu despre educaţie iau în discuţie cei patru piloni, cu menţiunea că interrelaţia dintre aceştia este destul de evidentă. Însă viziunea transdisciplinară trebuie să ia în considerare şi o trans-relaţie „care realizează legătura între cei patru stâlpi ai noului sistem de educaţie şi care îşi află izvorul în propria noastră constituţie de fiinţe umane. Această trans-relaţie este ca un acoperiş ce se sprijină pe cei patru stâlpi ai clădirii. (…) Şi dacă nu există acoperiş, clădirea devine ruină.” (B.N.,1999, p. 160)

Am putea spune atunci, ţinând cont de schema de mai sus, că învăţarea transdiciplinară (ca miez al procesului educaţional) presupune: a învăţa să fii, a învăţa să cunoşti, a învăţa să faci (fiecare raportate le cele trei niveluri de existenţă: individuală, socială şi cosmică) şi trans-relaţia dintre ele, care reprezintă de fapt terţul inclus (elementul care dă sens şi valoare existenţei, cunoaşterii şi făptuirii).

a. A învăţa să fii

„Ştim cum să existăm, dar cum învăţăm să fim?”

Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest

 

Construcţia unei persoane trece în mod inevitabil „printr-o dimensiune trans-personală”. (B.N., 1999, p.159). Sacrul ca terţ tainic inclus este nucleul intangibil al fiinţei noastre, izvorul demnităţii şi al libertăţii noastre; el este un element structural al conştiinţei, nu un simplu stadiu al istoriei conştiinţei (cf. BN, 1999, p.148).

O persoană echilibrată are armonizate în sine dimensiunile care-i alcătuiesc fiinţa: mentală, emoţională şi fizică. Educaţia actuală privilegiază mentalul omului, în detrimentul sensibilităţii şi al trupului. S-a dovedit însă (cf. B.N.,1999, p.162) că intelectul asimilează mult mai rapid şi mai bine cunoştinţele atunci când acestea sunt înţelese nu doar cu mintea, ci şi cu sentimentele şi cu corpul. Revoluţia inteligenţei înseamnă, aşadar, emergenţa unui nou tip de inteligenţă, bazată pe echilibrul dintre inteligenţa analitică, sentimente şi corp. De aceea noile teorii şi orientări din educaţie utilizează conceptul de inteligenţe multiple (cf. Howard Gardner) sau se referă deopotrivă la inteligenţa emoţională (cf. Daniel Goleman).

Considerăm că a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi, deziderat educaţional pe care Raportul Delors îl tratează separat, ar trebui considerat ca o subcomponentă a lui a învăţa să fii, întrucât individualul, socialul şi cosmicul nu sunt decât dimensiuni diferite de existenţă ale individului (individul trăieşte deodată în cele trei; nu există o ruptură „reală”, o izolare totală, ontologic vorbind, a individului în raport cu dimensiunea socială sau cea cosmică).

Numai prin asumarea lăuntrică a terţului, „celălalt” reprezintă pentru mine altceva decât un obiect. Actualizarea în fiinţa noastră a terţului ne ajută să conştientizăm că, în plan social, celălalt şi cu mine clădim împreună Subiectul legat de Obiect. (B.N.,1999, p.160) Numai cel care a învăţat să fie, poate fi cu adevărat şi împreună cu ceilalţi. Căci normele sociale care stau la baza bunei convieţuiri trebuie admise din interior (acceptate ca norme interioare) şi nu suportate sub formă de constrângeri dinafară. A trăi împreună cu nu înseamnă simpla tolerare a celuilalt, ci „a te recunoaşte pe tine însuţi în chipul celuilalt” (B.N.,1999, p.158). Dar această recunoaştere înseamnă, de fapt, recunoaşterea în fiinţa interioară a celuilalt, a nucleului său sacru.

Asumarea terţului ne construieşte, apoi, o viziune diferită despre Natură, despre cosmos. Este cea care ne face să trăim în armonie cu natura: omul nu stăpân al naturii (pe care o posedă, o exploatează după voie), ci ca fiinţând într-o natură vie, „iar natura vie este matricea naşterii de sine a omului” (BN, Trans, p. 78). Mediul este „cuibul” care naşte fiinţa. O adevărată educaţie ecologică nu e posibilă înafara actualizării în fiinţa noastră a ceea ce uneşte omul şi universul.

Actualizarea, în fiinţa omului, a terţului este deopotrivă condiţia găsirii adevăratului său loc în cosmos.

 

b.  A învăţa să cunoşti

„Acţiunea de a privi presupune doi termeni: cel ce priveşte şi cel ce este privit. De unde vine mirarea, dacă nu de la includerea terţului?”

Basarab Nicolescu

 

A învăţa să cunoşti înseamnă, de fapt, a învăţa o cale de acces inteligentă la cunoştinţele epocii noastre. Scopul cunoaşterii nu este nici pe departe asimilarea unei mase enorme de cunoştinţe ştiinţifice. Imaginea calculatorului care şştie foarte multe dar nu înţelege nimic.

A învăţa să cunoşti înseamnă, după Basarab Nicolescu:

 – A învăţa spiritul ştiinţific – fapt indispensabil; iniţierea timpurie în ştiinţă este necesară. Însă spiritul ştiinţific e fundat pe interogare, pe refuzul oricărui răspuns prefabricat, şi nu pe cosntruirea unei lumi interioare bazate pe abstractizare şi formalizare. Scopul este aşadar, a-l face pe adolescent să pătrundă în inima demersului ştiinţific, reprezentat de interogarea permanentă în legătură cu rezistenţa faptelor, imaginilor, reprezentărilor şi formalizărilor. Iar interogarea, la rândul ei, are la bază o atitudine specifică: mirarea continuă în faţa lumii, care vine nu doar dintr-o dorinţă de asimilare a cunoştinţelor, ci din dorinţa captării sensului. A învăţa să cunoşti însemnă a învăţa să înţelegi.

Capacitatea de a stabili punţi între diferitele cunoştinţe, între cunoştinţe şi semnificaţiile lor în viaţa de zi cu zi, între cunoştinţe, semnificaţiile lor şi posibilităţile noastre interioare.

Înţelegerea leagă astfel pe a şti, de a fi şi de a face. A şti nu rămâne astfel şti-inţă goală, ci este o cunoaştere care se exprimă totodată prin atitudine, comportament, acţiune şi comunicare (în plan social, dar şi cosmic). Demersul transdisciplinar reprezintă astfel complementul indispensabil al demersului disciplinar.

 

c. A învăţa să faci

În contextul teoriei şi metodei transdisciplinare, cuvântul a face dobândeşte sensuri noi, pe care Basarab Nicolescu le defineşte plecând de la o prezentare succintă a mecanismelor fundamentale care guvernează societatea de azi. Astfel, societatea contemporană e prin excelenţă o societate de consum, dominată de o concurenţă nemiloasă, respectiv de o logică a eficacităţii în slujba eficacităţii. Într-o asemenea societate indivizii sunt văzuţi ca potenţiali consumatori, nu ca persoane (cf. 2.2.3. d); agenţii de publicitate stimulează mereu o altă dorinţă a omului, fabricând astfel un nou consumator potenţial într-una şi aceeaşi persoană. (B.N.,1999, p.110)

O societate dominată de eficacitate este una în care ierarhiile sunt stabilite strict de competiţie, care nu ia în calcul decât omul exterior. Se naşte astfel o ruptură între omul exterior şi omul interior; în absenţa echilibrului între cele două dimensiuni ale individului, a face nu înseamnă decât a suferi. (BN, 2002a, p. 244.) Pe de altă parte, în lipsa acestui echilibru între fiinţa interioară şi cea exterioară, e greu de găsit propriul loc în lume şi în societate; iar a nu-ţi găsi locul e principala cauză care generează plictiseala, meseria devine simplă obligaţie, neconformă cu propriile predispoziţii interioare; de aici violenţa, conflictul, dezordinea, demisia morală şi socială. (B.N.,1999, p. 156-157)

Redefinit din perspectiva transdisciplinarităţii, verbul a face îşi regăseşte sensul etimologic (gr. poiein înseamnă a face), devenind echivalentul lui a crea: „A face, astăzi, înseamnă concilierea contradictoriilor, reunificarea masculinităţii şi feminităţii lumii.” (B.N.,1999, p. 108) [„Ansamblul nivelurilor de Realitate şi cunoaşterea lor desemnează ceea ce am puea numi masculinitatea lumii noastre. La rândul lor, ansamblul nivelurilor de percepţie şi cunoaşterea lor desemenază feminitatea acestei lumi.” (B.N. 1999, p. 101)]

Ca esenţă a acţiunii umane, a face dobândeşte o triplă dimensiune, reunind aspectul său practic, cu dimensiunea estetică şi etică (prin care se dezvăluie „dimensiunea poetică a existenţei” – B.N.,1999, p. 107)

Eficacităţii care guvernează societatea de consum, Basarab Nicolescu îi opune efectivitatea, care este una dintre trăsăturile fundamentale ale atitudinii transdisciplinare. Etimologic, atitudine înseamnă capacitatea de a păstra o postură, iar atitudinea trans. este capacitatea de a păstra „o orientare constantă, imuabilă, indiferent de complexitatea de situaţii şi de şansele vieţii”. (B.N. 1999, p. 99) Această orientare este de fapt aceea a fluxului informaţional care traversează diversele niveluri de realitate, respectiv a fluxului de conştienţă care traversează diferitele niveluri de percepţie. Atitudinea trans înseamnă aşadar capacitatea de situare în (pe) direcţia sensului: „Păstrarea unei orientări constante în cursul traversării nivelurilor de realitate asigură o efectivitate crescândă a acţiunilor noastre în lume şi în viaţa colectivă. (B.N., 1999, p. 99), în timp ce „păstrarea unei orientări constante în cursul traversării nivelurilor de percepţie garantează o afectivitate crescândă ce asigură legătura dintre noi şi noi înşine.” (B.N. 1999, p. 100).

Dacă demersul transdisciplinar se bazează pe echilibrul între omul exterior şi omul interior, atunci a face echivalează cu gestul creator înţeles ca acord între Subiect şi Obiect, respectiv ca armonizare a spaţiului exterior al efectivităţii cu spaţiul interior al afectivităţii. Această armonizare i-ar permite individului să-şi găsească locul în lume şi în societate, iar acţiunea ca suferinţă ar putea fi înlocuită de bucuria realizării personale.

Prin urmare, a învăţa să faci înseamnă învăţarea creativităţii, în sensul definit mai sus. Învăţarea unei meserii nu trebuie să se rezume la specializarea excesivă (deşi ea trece în mod obligatoriu printr-o specializare): „în viitor, orice meserie ar trebui să fie un adevărat război de ţesut, o meserie care a r fi legată, în interiorul fiinţei umane, de firele ce o leagă de alte meserii. Nu e vorba, bineînţeles, de a dobândi mai multe meserii în acelaşi timp, ci de a construi în interiorul nostru un nucleu flexibil, care permite rapid accesul la o altă meserie.” (B.N., 2002a, p. 223-224)

Gândul desenat aici nu e dus până la capăt. Continuarea lui ar presupune un efort îndelungat, o altă cercetare şi o altă lucrare, care ar trebui să păşească pe un teren aproape viran. Sunt foarte puţine cercetările care s-au angajat în a construi o imagine asupra educaţiei, plecând de la acest sens al transdisciplinarităţii, expus în studiul de faţă. Dar uneori fapta o poate lua înaintea gândului (construcţiei teoretice) şi îl (o) împlineşte: aşa cum au demonstrat toate proiectele didactice transdisciplinare de la Colegiul Naţional Moise Nicoară, din Arad.

 BIBLIOGRAFIE

B.N., 1999 – Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, traducere de Horia Mihail Vasilescu, Iaşi, Ed. Polirom.

2002a – Basarab Nicolescu, Noi, particula şi lumea, traducere din limba franceză de Vasile Sporici, Iaşi, Ed. Polirom.

2002b – Basarab Nicolescu, Nivelurile de realitate şi sacrul, în Ştiinţă şi religie – antagonsim sau complementaritate (volum colectiv – editori Basarab Nicolescu, Magda Stavinschi), Bucureşti, Ed. Eonul Dogmatic.

2004 – Basarab Nicolescu şi Michel Camus, Rădăcinile libertăţii, traducere de Carmen Lucaci, Bucureşti, Ed. Curtea Veche.

2006 – Basarab Nicolescu, în dialog cu reprezentanţii Phantasma (Centrul de Cercetare a Imaginarului, Cluj), în http://www.phantasma.ro/dezbateri/masa/masa14.html

2007 – Basarab Nicolescu, Ştiinţa, sensul şi evoluţia. Eseu asupra lui Jakob Böhme, ediţia a III-a,          prefaţă de Antoine Faivre, traducerea din limba franceză de Aurelia Batali, Cartea Românească, 2007.

Alte referinţe
Bourguignon, André, De la pluridisciplinarité à la transdisciplinarité, Bulletin interactif du centre international de recherches et études transdisciplinaires (CIRET), Bulletin no. 9-10, Février 1997.

Ciolan, Lucian, Învăţarea integrată, fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Iaşi, Ed. Polirom, 2008.

Crişan, Alexandru, Reformele curriculare şi obiectivele transdisciplinare, transcrierea expunerii susţinute de autor în cadrul Simpozionului de didactica limbii şi literaturii române, Cluj-Napoca, noiembrie 2002, în www.anpro.ro/html/date/s3_2002_articol.pdf.

Crişan, A., Guţu, V., Proiectarea curriculumului de bază. Ghid metodologic, 1997.

Cross-curricular competencesThe Quebeck Educational Programme, în www.mels.gouv.qc.ca/DFGJ/dp/programme_de_formation/secondaire/pdf/qep2004/chapter3.pdf

Cross-curricular dimensions- a planning guide for schools, în http://curriculum.qcda.gov.uk/key-stages-3-and-4/cross-curriculum-dimensions/index.aspx

Davis, Brent and Phelps, Renata, Exploring the Common Spaces of education and Compelxity: Transpenomenality, Transdisciplinarity, and Interdiscursivity, în Complicity: An International Journal of Complexity and Education, Volume 2 (2005), Number 1, pp. 1-4, www.complexityandeducation.ca.

Isac, Ionuţ, Un precursor al transdisciplinarităţii – Ştefan Lupaşcu, în Noema, vol. I, nr. 1, 2002.

Derry, Sharon J. and Fischer, Gerhard, Toward a Model and Theory for Transdisciplinary Graduate Education, Paper presented at 2005 AERA Annual Meeting as part of Symposium, „Sociotechnical Design for Lifelong Learning: A crucial Role for Graduate Education.”, April, 2005, în http://l3d.cs.colorado.edu/~gerhard/papers/aera-montreal.pdf
Judge, Anthony,  Transdisplinarity-3 as the Emergence of Patterned Experience. Transcending duality as the conceptual equivalent of learning to walk (Part I), contribution to the 1st World Congress of Transdisciplinarity Arrabida, Portugal, November 1994, în w.ww.laetusinpraesens.org/docs/tranpat1.php

Nicolescu, Basarab, Teoreme poetice, traducere în limba română de L. M. Arcade, Prefaţă de Michel Camus, Cartea Românească, 1996.

Nicolescu, Basarab, Transdisciplinaritatea – o nouă viziune asupra lumii, interviu realizat de Lucia Dărămuş, revista Saeculum nr. 3/2006.

Nicolescu, Basarab, Towards Transdisciplinary Education and Learning, paper prepared for „Science and Religion: Global Perspectives, June 4-8, 2005, Philadelphia, PA, USA, a program of the Metanexus Institute.
Nicolescu, Basarab, Le tiers et le sacré, in Bulletin interactif du centre international de recherches et études transdisciplinaires (CIRET), Bulletin no. 14, Avril 1999, în http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b14/b14.htm

Nicolescu, Basarab, The Transdisciplinary Evolution of the University, Condition for Sustainable Development in „Bulletin interactif du centre international de recherches et études transdisciplinaires (CIRET), Bulletin no. 12, Fevrier, 1998, http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b12/b12c2.htm

Thompson Klein, Julie, Notes Toward a Social Epistemology of Transdisciplinarity, in „Bulletin interactif du centre international de recherches et études transdisciplinaires (CIRET), Bulletin no. 12, Fevrier, 1998, http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b12/b12c2.htm

Voss, Karen-Claire, Review Essay of Basarab Nicolescu’s Manifesto of Transdisciplinarity (State University of New York Press, 2001)  ISBN 0-7914-5261-1, published in Esoterica, a scholarly, online journal edited by Arthur Versluis. http://www.esoteric.msu.edu/main.html

 

Notă: textul de mai sus este un fragment din capitolul: Transdisciplinaritatea şi educaţia -repere fundamentale-,  publicat în Transdisciplinaritatea-de la un experiment spre un model didactic, coord. Mirela Mureşan, Junimea, Iaşi, 2010

sus