Camelia Circa – Chirilă

Colegiul Naţional „Moise Nicoară”, Arad

Zoltan Lovas

Teatrul Clasic„Ioan Slavici”, Arad

Motto: „În viaţa noastră, dacă este o ficţiune, în teatru, dacă este un experiment

În viaţa cotidiană, dacă este o evaziune, în teatru dacă este adevărul. ”

Peter Brook

 

Zilele trecute, am găsit un manifest al artistului, semnat de Marina Abramovic. Textul ne-a străfulgerat şi ne-a făcut să conştientizăm importanţa acestui crez: la nivelul artistului consacrat, al artistului în devenire, dar şi (de ce nu?)  – prin înlocuirea cuvântului – cheie artist cu cel de om – la nivelul fiinţei umane ca devenire şi (trans)formare. Manifestul vorbeşte, de fapt, despre valori esenţiale (viaţa autentică, adevărul în artă, rolul modelator al suferinţei, inspiraţia, transparenţa sau capacitatea de a dărui şi a primi, simbolurile în artă, tăcerea, singurătatea, munca, averea materială şi/sau spirituală, prietenia, puterea de a ierta etc – vezi anexa). Cea mai mare bucurie a noastră însă, în calitate de iniţiatori şi coordonatori ai unui festival internaţional de artă pentru elevi şi studenţi, a fost să conştientizăm că la aceste valori acced şi cei care participă la acest festival, ajuns în acest an la cea de a noua ediţie şi intitulat simbolic „Theatrum mundi”.

Inovaţie şi provocare la „Theatrum mundi” 2013

Aşa cum titra şi presa la finele ediţiei din acest an, festivalul a reprezentat o provocare din toate punctele de vedere şi pentru toată lumea. Desfăşurat la prima ediţie în sala festivă a Colegiului Naţional „Moise Nicoară”, la cea de a doua în sala de spectacole a Şcolii Populare de Artă, iar la următoarele ediţii la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad, sala Marionete, anul acesta, datorită unui nou parteneriat cu Galleria Arad, festivalul s-a desfăşurat într-un spaţiu nonconformist, respectiv într-unul comercial! Emoţiile cele mai mari le-am avut pentru secţiunea spectacol teatral, căci celelalte secţiuni (monolog, recitare, scriere de text dramatic, muzică, pictură, fotografie, film) şi-au găsit locul şi manifestarea adecvate. Compromisul s-a creat, s-au făcut eforturi pentru adaptarea sonoră, unele trupe participante pregătindu-şi din capul locului spectacole de pantomimă, gestică sau musical.

Acum, la final de ediţie, putem spune că am răspuns şi acestei provocări, care avut un rol educativ de netăgăduit; căci e mult mai uşor să aduci spectatorul (mai de voie, mai de nevoie) într-un spaţiu specific actului artistic (o sală de teatru, de cinema, o galerie de artă etc), decât într-un spaţiu destinat altor activităţi. Dificultatea constă în a performa un act artistic într-un spaţiu neadecvat acestuia şi, mai mult decât atât, a atrage şi a ţine spectatorul câteva clipe într-o altfel de stare decât cea a consumatorului, a cumpărătorului care, într-un asemenea spaţiu, caută altceva. Cu alte cuvinte, aici a intrat în joc talentul micilor şi marilor artişti care, prin prestaţiile lor, au schimbat orizontul de aşteptare al posibililor spectatori. Căci, în afara spectatorilor susţinători (să zicem aşa, aparţinători), miza reală a fost câştigarea unui public mai larg, ceea ce s-a şi întâmplat.

Astfel, dacă ar fi să revenim la manifestul artistului, s-a creat acea transparenţă (datorată oarecum şi adaptării artiştilor la un spaţiu deschis, lipsa culiselor etc), prin intermediul căreia s-a dăruit şi s-a primit un transfer energetic esenţial: „Cuvintele – cheie în meseria de artist ar fi credinţa şi bucuria de a te juca cu spectatorul, respectiv consumatorul actului artistic. Pentru că e important ca transferul energetic să se producă. Nu doar spectatorul primeşte din partea artistului energie, ci şi artistul – din partea spectatorului. Actorul îşi construieşte spectacolul împreună cu spectatorii.” (Zoltan Lovas, Modulul Literatură şi spectacol de teatru, în Literatura şi celelalte arte. Ghid Interactiv pentru profesori şi elevi, Piteşti, Editura Nomina, 2009). Să nu uităm că moto-ul festivalului este: Un spectacol de teatru e ceea ce se întâmplă între actor şi spectator. Toate celelalte lucruri sunt suplimentare. (J. Grotowski)

Theatrum mundi – spaţiu al trans – formării şi educării

Considerat de multă lume un festival de teatru de amatori, din punctul nostru de vedere, al coordonatorilor, Theatrum mundi nu este un teatru de amatori, atâta vreme cât pentru noi talentul înseamnă inteligenţa de a înţelege lucrurile şi de a te exprima. Cu alte cuvinte, vorbim de un talent palpabil al participanţilor, astfel că acest festival este unul pentru oameni mici, pentru oameni în devenire, nicidecum pentru amatori. Nu puţine sunt exemplele care susţin această convingere, în sensul că numeroşi foşti participanţi la acest festival (unii crescând de la o ediţie la alta ca valoare, ca talent, stimulaţi de această manifestare) sunt azi fie studenţi, fie absolvenţi de teatru sau film, actori pe scenele naţionale, în ale căror CV-uri sau interviuri acordate presei regăsim trimiterile la ediţiile festivalului “Theatrum mundi” care le-a marcat existenţa.

Suntem convinşi de şansele pe care acest festival le oferă participanţilor: şansa de a lua contact cu scena, dar şi cu artiştii profesionişti din diverse domenii şi care nu pregetă să ofere sfaturi, sprijin şi confirmări celor pasionaţi de artă. Totodată, însă, avem şansa de a educa publicul tânăr, de a-l face să-şi înţeleagă şi mai bine rolul în sala de spectacol.  Spectatorii, la acest festival, se rodează, îşi schimbă locul din artist în spectator şi invers, învăţând astfel pe propria piele cât de important e să-l urmăreşti pe celălalt, să înveţi din munca lui, să-l susţii, să-l aplauzi, să-l apreciezi, iar acesta e un alt câştig al acestei manifestări, faptul că festivalul este o oază a prieteniei, aşa cum susţine şi M. Abramovic în manifestul ei: Un artist ar trebui să aibă prieteni care să înalţe spiritul.

Autenticitate şi asumare

Copiii şi tinerii au nevoie de susţinere, de încurajare, de stimulare în a-şi exprima sentimentele în spatele unui personaj jucat pe scenă sau transpus doar pe hârtie, ilustrat grafic, muzical etc, şi nu în spatele unei identităţi false din spatele unui computer, identitate pe care nu şi-o asumă şi nu şi-o consumă. În spatele unui personaj însă sentimentele nu sunt înăbuşite, căci aşa au curajul de a ne arăta sufletele lor minunate. Oscar Wilde spunea: „Daţi-i omului o mască şi vă va spune cine este!” Până şi stângăciile lor de pe scenă sunt excelente, pentru că sună foarte bine şi adevărat, până şi un te iubesc foarte asumat şi rostit puternic, deşi poate netrăit în realitate, pe scenă convinge, fiindcă vine din adâncul sufletului.

De la ultimele două ediţii încercăm să construim această autenticitate şi prin intermediul workshop-urilor de actorie pe care le coordonăm în cadrul festivalului. Anul acesta am avut surpriza să vedem cât de repede s-au sudat echipele, cât de uşor şi de frumos au comunicat copiii cărora le era dedicat unul dintre workshopuri; cât de firesc şi-au asumat personajul şi jocul scenic.

Toate acestea, pentru că pasiunea e cheia care stă la baza întregii noastre manifestări, e simbolul acestui festival în care credem cu toţii şi prin care încercăm să descifrăm şi să receptăm producţiile artistice ale copiilor. Astfel că, revenind la manifestul de la care am plecat în această pledoarie, chiar dacă “uneori, e greu să găseşti cheia potrivită” (M. Adamovic) în a interpreta simbolurile artiştilor, cheia propusă de noi şi preluată de la celebrul regizor Peter Brook reprezintă crezul festivalului nostru: „În viaţa noastră, dacă este o ficţiune, în teatru, dacă este un experiment. În viaţa cotidiană, dacă este o evaziune, în teatru dacă este adevărul. Când suntem convinşi să credem în acest adevăr, atunci teatrul şi viaţa sunt unul şi acelaşi lucru. Acesta este un scop nobil. Pare o muncă grea. A juca cere multă muncă Dar când munca e trăită ca joc, atunci nu mai e muncă. Jocul e să joci.” (Peter Brook, Spaţiul gol)

Anexa. MANIFESTUL ARTISTULUI  DE MARINA ABRAMOVIC

–          fragmente –

Cum îşi conduce viaţa artistul

Un artist nu trebuie să se mintă pe sine sau pe ceilalţi.

Un artist nu trebuie să fure idei de la un alt artist.

Un artist nu trebuie să se transforme pe sine într-un idol.

Un artist nu trebuie să se transforme pe sine într-un idol.

Un artist nu trebuie să se transforme pe sine într-un idol.

Relaţia artistului cu suferinţa

Un artist trebuie să sufere.

Din suferinţă se naşte cea mai bună operă.

Suferinţa aduce transformare.

Prin suferinţă, un artist îşi transcende spiritul.

Prin suferinţă, un artist îşi transcende spiritul.

Raportul artistului cu inspiraţia

Artistul trebuie să caute adânc în fiinţa lui pentru a găsi inspiraţia.

Cu cât caută mai adânc înăuntrul său, cu atât devine mai universal.

Artistul este propriul lui univers.

Artistul este propriul lui univers.

Artistul este propriul lui univers.

Relaţia artistului cu transparenţa

Artistul trebuie să dea şi să primească în acelaşi timp.

Transparenţa înseamnă să fii primitor.

Transparenţa înseamnă să dai.

Transparenţa înseamnă să primeşti.

Relaţia artistului cu simbolurile

Un artist îşi creează propriile simboluri.

Simbolurile sunt  limbajul artistului.

Limbajul trebuie tradus.

Uneori, e greu să găseşti cheia potrivită.

Uneori, e greu să găseşti cheia potrivită.

Uneori, e greu să găseşti cheia potrivită.

Relaţia artistului cu tăcerea

Un artist trebuie să înţeleagă tăcerea.

Un artist trebuie să creeze un spaţiu prin care tăcerea să pătrundă în opera lui.

Tăcerea e ca o insulă în mijlocul unui ocean învolburat.

Tăcerea e ca o insulă în mijlocul unui ocean învolburat.

Relaţia artistului cu singurătatea

Un artist trebuie să-şi facă timp pentru lungi perioade de singurătate.

Singurătatea e extrem de importantă.

Departe de casă, departe de studio, departe de familie, departe de prieteni.

Un artist ar trebui să stea multă vreme lângă o cascadă.

Un artist ar trebui să stea multă vreme lângă un vulcan care erupe.

Un artist ar trebui să stea multă vreme lângă râurile care curg cu repeziciune.

Un artist ar trebui să stea multă vreme  lângă orizont, acolo unde oceanul şi cerul se întâlnesc.

Un artist ar trebui să stea multă vreme privind stelele pe cerul nopţii.

Relaţia artistului cu munca

Un artist nu trebuie să se repete.

Un artist nu trebuie să producă.

Un artist trebuie să evite poluarea cu propria-i artă.

Un artist trebuie să evite poluarea cu propria-i artă.

Un artist trebuie să evite poluarea cu propria-i artă.

Posesiunea artistului

Călugării budişti ne sfătuiesc că e bine să avem  nouă posesiuni în viaţă: o îmbrăcăminte de vară, o îmbrăcăminte de iarnă, o pereche de pantofi, un vas pentru mâncare, o plasă de ţânţari, o carte de rugăciuni, o umbrelă,  o saltea de dormit şi o pereche de ochelari… dacă e neapărată nevoie!

Un artist ar trebui să decidă pentru el minimum-ul de posesiuni / persoană de care are nevoie.

Un artist ar trebui să aibă tot mai mult şi mai mult din mai puţin şi mai puţin.

Un artist ar trebui să aibă tot mai mult şi mai mult din mai puţin şi mai puţin.

Un artist ar trebui să aibă tot mai mult şi mai mult din mai puţin şi mai puţin.

Lista de prieteni ai unui artist

Un artist ar trebui să aibă prieteni care să înalţe spiritul.

Un artist ar trebui să aibă prieteni care să înnobileze spiritual.

Lista de duşmani ai unui artist

Duşmanii sunt foarte importanţi.

Dalai Lama spune că  este uşor să simţi compasiune faţă de prieteni, dar e mult mai greu să simţi compasiune pentru duşmani.

Un artist trebuie să înveţe să ierte.

Un artist trebuie să înveţe să ierte.

Un artist trebuie să înveţe să ierte.