Liliana Negulescu,

Şcoala Petru Rareş, Frumuşiţa – Galaţi

Clasa a V-a

 Motto:

,,Intr-o dimineaţă, pe când şedeam cu toţii în zazen, Suzuki Roshi a ţinut pe neaşteptate o scurtă cuvântare, în care a spus:

–          Fiecare dintre voi e perfect aşa cum este…şi nu v-ar strica oleacă de îmbunătăţire.”

 (Zen aici şi acum – Invăţăturile lui Shunryu Suzuki adunate de  David Chadwick, Humanitas, Bucureşti, pag.1)

             Calea spre Td se află – de cele mai multe ori – prin micile miracole care vin la noi. Suntem la o discuţie/lecţie despre complement. Am refăcut astăzi traseul complementului, partea secundară de propoziţie care….etc., si am ajuns la câteva exerciţii pentru fixarea cunostinţelor, după cum ne-o cere tiparul. Copilul scrie:

,,Ascult ciripitul privighetorii”.

Ar spune poetul: copil frumos, tu nu ştii oare cum cântă o privighetoare?

Copil frumos, privighetoarea ciripeşte?

Intervine corul: nu..u..u..u

Dar?

Privighetoarea cântă.

Ascultă următoarea cerinţă: caută informaţii despre privighetoare; după ce ai adunat materialul referitor la această pasăre – pot fi şi imagini – redactează o compunere, scrie o poveste cu titlul Privighetoarea sau Cântecul privighetorii.

[In ce mă priveşte pe mine, profesorul-navetist şi facilitator al învăţării, găsesc repede în memorie volumul cu legende despre păsări pe care îl am acasă, la vreo douăzeci şi ceva de km distanţă, şi pe care îl voi aduce în completarea informaţiilor cu care vor veni ei ora viitoare, adică mâine; asta dacă nu cumva – după cum unii s-au obişnuit – chiar printre ei vor fi copii care vor scotoci Internetul în căutarea vreunui alt text despre privighetoare].

Ce a urmat a fost o altă mirare în faţa lumii. Unul a aflat ca există undeva o privighetoare albastră (cu viteza unui fulger mi s-a dus gândul la Pasărea Albastră a unui alt scriitor şi mi-am dorit să o citim împreună într-o zi, când vor fi mai mari) şi au scris, după puterile lor, un text literar pornind de la un text non-literar, fără să ştie însă lucrul acesta.  Au scris în felul lor natural, sincer, bucurându-se de performanţa de a fi scris o compunere aplaudată la scenă deschisă.

Ca în transformarea unei căni [engl.mug] în colac [engl.gogoaşă], ne-am intors la punctul din care plecasem, complementul, pentru a reactualiza complementele circumstanţiale strecurate fără doar şi poate în textele pe care le redactaseră acasă fără să se fi sinchisit/temut de teoria complementului necircumstanţial.

   Clasa a VI-a

Uneori intru în clasă cu un minut înainte de a se suna. îmi aşez lucrurile fără grabă şi aşept copiii. Luăm poziţia noastră de salut – “bună ziua” – “bună ziua”. Copiii sunt atenţi la cum intonez formula de salut. S-au obişnuit să le verific atenţia şi urechea muzicală. Ca într-un joc, “Buna ziua” sună de fiecare dată altfel.

“Doamna, astăzi am noutăţi”. Când avem noutăti, ascultam noutăţile. Ei nici nu mai aşteaptă întrebarea “ce noutăţi aveţi astăzi?”
[S-a mai întâmplat ca elemente din noutăţile pe care le are un copil să se lege în mod miraculos de lecţia de zi. Sau poate vine in întâmpinarea scenariului meu? sau poate ca eu sunt cel care le leagă? Şi mai este ceva interesant: la început li s-a părut ciudat să-i întreb despre noutăţi; chiar nu aveau nimic nou; viaţa lor se desfăşura uniform şi trecea pe lânga ei fără sa le dea de gândit ân vreun fel (?); “ce-or mai fi şi astea, noutăţi”, păreau că gândesc].

Ziua I
                        “Mulţumim pentru noutăţile de astăzi şi ne ocupam de o nouă parte de vorbire…pe care o găsesti la pagina…din manual”.
Le urmăresc feţişoarele, reacţiile, privirea; aş putea spune că se declară deja plictisiţi. Se ştie, manualul ofera texte în care cuvântul subliniat prin culoare ne trimite la titlul lecţiei; doamna ne cere să spunem ce observam doar ca să ne audă cum ne exprimam, cum pronuntam, dacă respirăm bine, dacă avem o poziţie a corpului adecvata cu situatia si asa mai departe, ca sa trecem la secventa urmatoare etc. Nu-i scap din ochi şi urmăresc traiectoria privirii lor: ” ce mai observi? priveşte cu atenţie” [n.n. critic, atent la tot ce-ţi poate oferi o simpla pagina din manualul tău, dincolo de enunţurile şi exerciţiile comune]
Şi copilul observă că, în imaginile care însoţesc enunţurile cu pronume şi adjectiv demonstrativ, se ghiceşte o altă imagine, “parcă e un tablou”. “În enunţurile, pe care le vezi, au fost folosite şi două substantive proprii”. “Da, Nicolae Grigorescu şi Ştefan Luchian”. “Ce-ai zice să cauti cateva informaţii când ajungi acasă? presupun că mâine vom şi avea câteva materiale interesante.”
[Incerc să-i obisnuiesc să-şi vadă clasa ca pe o comunitate de cercetare: cei care încă nu au un computer sa fie receptorii şi comentatorii informaţiilor pe care le aduc colegii lor. E un alt fel de a dezvolta receptarea mesajului oral, cum se spune. Este o activitate de pe urma căreia toata lumea are de câstigat.]
Ziua a II-a
                            Avem materiale. Date biografice si reproduceri după tablourile celor doi pictori etc.. Exista şi un material referitor la pastelurile lui Ştefan Luchian.Cuvânt cheie – pastel. [ Incă nu am citit pastelul lui Vasile Alecsandri]

P.S. Poezia Iarna, de Vasile Alecsandri. Un copil observa definiţia scrisă într-un chenar albastru “Doamna! e aici un cuvant –  pastel!” se minuneaza copilul. Imi folosesc toată naivitatea din dotare şi îi fac semn să conducă discutia. Un alt copil caută iute mapa în care sunt materialele despre opera şi viaţa lui Ştefan Luchian…Ii ascult. Asist la mirarea lor in faţa lumii.

In Td, timpul are o durată interioară

In Td timpul nu ascultă de ceea este sistematic. Simt că în Td guvernează o mecanică cuantică, dar si podurile din Konigsberg sau cana  care se transformă în colac. Un homeomorphism care – odată conştientizat – este la fel de interesant ca panglica lui Mobius ori ca nodulul pe care il puteti vedea intr-o pagină de Topologie. Acolo poate lua naştere – sau poate continua –  mirarea în faţa lumii.

Copiii se mirau în faţa lumii: cum ajunsesem de la o parte de vorbire la tablourile unor pictori ai noştri şi de acolo la scriitori şi înapoi la pictură, prin intermediul termenului pastel preluat din arta plastică şi iar înapoi la poezie şi la culoare, prin intermediul cuvintelor care creează imagini vizuale si tablouri în poezie ?

Descoperiseră pastelul prin tablourile lui Stefan Luchian, descopereau în manual termenul pastel în poezia lui Vasile Alecsandri.

Acesta este motivul pentru care eu am aşteptat ca ei să conducă discuţia. Demersul didactic s-a construit prin mirarea si participarea lor, prin intermediul materialelor pe care ei le aveau deja la dispoziţie şi pe care chiar ei le procuraseră. Eu nu făceam decât să mă bucur privindu-i cum descoperă lumea şi urmărind cu ochii minţii cum se transformă un colac albastru într-o cană albastră.